Un muzeu interesant și relativ puțin cunoscut așteaptă vizitatori chiar în Centrul Vechi al Capitalei, în clădirea Băncii Naționale a României. De fapt, îi așteaptă mai întîi pe site, muzeu.bnr.ro, să se programeze, prin completarea formularului online, cu două zile înaintea turului ghidat gratuit de aproximativ o oră, pe parcursul căruia grupul mic, de maximum 20 de persoane, e supravegheat de paznici permanent, chiar și, eventual, în drumul spre toaletă. Singurul lucru permis înăuntru este să asculți indicațiile gazdelor. Și să fotografiezi doar cu telefonul, înregistrările audio sau video fiind strict interzise.
Intrarea în Muzeul BNR se face prin cea oficială, de pe Lipscani: una din ușile de grilaj metalic se deschide de luni pînă vineri, vreo zece minute, la fiecare două ore, pentru a-i accepta, controlați, ca la aeroport, pe oaspeții invitați în Palatul Vechi, construit, peste ruinele Hanului Șerban Vodă, între 1884 și 1890, conform modei timpului, ca la Paris, după planurile arhitectului francez care a proiectat și Ateneul. Turul începe în Sala Ghișeelor, spațiul de operațiuni cu publicul, prima stație a treasure hunt-ului prin expoziția permanentă ascunsă prin vitrine și în cele 12 seifuri londoneze de serviciu încastrate în stîlpii de rezistență dintre coloanele de marmură. Colecția numismatică cuprinde o multitudine de piese valoroase istoric, de la semnele premonetare vîrf de săgeată care au succedat trocului la monede antice, medievale și moderne. De mare interes sînt cele folosite pe teritoriul național, în special kosonii dacici, ducatul de argint bătut de Vladislav I Vlaicu (1367-1377) în Țara Românească sau grosul moldovenesc al lui Petru Mușat (1375-1391). Punctul culminant al vizitei e pătrunderea prin ușa blindată în camera TezAur, decorată cu harta zăcămintelor lumii proiectată pe tavanul semisferic, unde, în vitrina securizată, se află comoara: patru lingouri de diverse dimensiuni și proveniențe și o grămadă de monede din aur. Intangibilă, desigur, cu o mică excepție: dacă ai acceptat provocarea și ai băgat mîna prin deschizătura care-ți permite să ridici, cîțiva centimetri, lingoul cît o cutiuță cu bomboane de 13 kilograme, tocmai ai făcut exerciții cu cea mai scumpă ganteră din lume (cam 1,2 milioane de euro).
O zonă specială e dedicată istoriei monedei naționale: în casete iluminate, pe catifea roșie, sînt expuse niște piese de referință. Leeuwendaalder, talerul olandez cu un leu rampant care a inspirat denumirea monedei naționale, instituită prin legea monetară din 1867; prima încercare de leu, proba din 1868 (nepusă în circulație din cauza opoziției Imperiului Otoman, care a considerat-o un gest de independență: pe avers, Principele Carol era trecut ca Domnulu Româniloru, stîrnind proteste nu numai la Stambul, ci și la Viena), făcută în doar două sute de exemplare, aflate acum în tezaurul BNR sau în colecții private – recent, la o licitație în străinătate, una dintre ele s-a vîndut cu 480.000 de dolari; primele monede, din aur (20 de lei) și argint (1 leu), emise în 1870, cu efigia domnitorului și inscripția Carol I Domnul României; celebrii cocoșei de aur, pentru deținerea cărora mulți au făcut pușcărie, după venirea comuniștilor la putere – în fapt, medalia comemorativă „Ardealul nostru“, bătută, în 1944-1945, într-un tiraj de un milion de exemplare. Portretele suveranilor Casei Regale de pe însemnele monetare au fost înlocuite, după abolirea monarhiei, de fețele eroilor populari, muncitori și țărani anonimi, și, ulterior, de figuri revoluționare confiscate de ideologia comunistă (Vladimirescu – 25 de lei, Cuza – 50 de lei și Bălcescu – 100 de lei), ca, în prezent, iconografia bancnotelor să intre în faza personalităților culturii române, de la Eminescu și Caragiale la Enescu și Brâncuși.
Din aprilie, de la aniversarea a 145 de ani de existență, pînă în decembrie, în Muzeul BNR poate fi văzută și expoziția temporară Istoria unei profesii: De la zaraf la funcționarul de bancă. Cum ar veni, evoluția operatorului cu banii cetățeanului, în salturi de o sută de ani, de la negustorul specializat, în secolul al XIX-lea, în stabilirea echivalențelor între piesele circulante pe piață, ca o casă de schimb a vremii care aplica cursul valutar al zilei cu balanță și greutăți, la funcționarul în costum negru cu mînecuțe împotriva petelor de cerneală al anilor 1900 și iconița aplicației de banking de pe telefonul fiecăruia, azi.
Anual, de Ziua Porților Deschise, ziua de naștere a Băncii Naționale (17 aprilie 1880), se permite accesul și în birourile de la etaj, inclusiv în cel al șefilor instituției, de la directorul Carada, fondatorul BNR, la Isărescu, guvernatorul în funcție. Un loc unde se ascultă non-stop, în timpul programului, Pink Floyd. Evident, doar „Money“.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/729 din 17 septembrie 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment