Cina canariană de gală din ultima seară, masa de adio a infotrip-ului de Tenerife, s-a consumat într-un mare fel, în Aqua, restaurantul hotelului Royal Sun din Los Gigantes deschis nu doar clienților cazați aici, ci oricărui turist interesat de degustarea invențiilor culinare ale lui Lucas, chef-ul care a lucrat în mai multe restaurante europene cu stea Michelin.
Pînă să ne așezăm la masă, am ieșit nițel pe terasă, de unde se vedeau doar luminile stațiunii, nu și giganții, pereții de bazalt crescuți în ocean care impresionează ziua; m-am întors înăuntru cînd cuplul de chelneri tineri tocmai începea să împartă mesenilor, începînd cu invitatul de onoare, primarul localității, farfuriile cu porțiile gourmet ale meniului serii.
L-am rugat pe ospătarul elegant, care, cu mișcări studiate, mi-a adus la degustat sticla de vin alb local El Nispero, să scrie pe hîrtie ce-a conceput Lucas special pentru noi. Țineți-vă bine de mese: pato marinado con salsa de fruta de la pasión, aguacate y kimchi / boletus, huevo cocinado a baja temperatura y espuma de papa bonito con trufa / dumplings langostino con crema de coliflor, coco y fruta de la pasión; carrillera iberica, ragú de apio, papas glaseadas y salsa de carne; texturas de chocolate. Adică, în traducere liberă, din spaniola culinară în româna de bucătărie exotică: la antreuri, rață marinată cu sos de fructul pasiunii, avocado și kimchi, hrib cu ou fiert la temperatură mică și spumă de cartof canarian cu trufe, găluște de langustă cu cremă de conopidă, nucă de cocos și fructul pasiunii; la felul principal, obraji de porc iberic, ragú de țelină, cartofi glazurați și sos de carne; la desert, texturi de ciocolată.
După cum sună toate astea, cred că ați înțeles deja c-a fost o experiență gastronomică memorabilă, chiar dacă părerile în grupul românilor au diferit: unuia nu i-a plăcut oul aproape crud, altora li s-a părut un experiment mult prea extravagant pentru gustul lor. Mă abțin să dau note sau să critic/omagiez rezultatele muncii lui Lucas. Exact ca în cazul altor profesioniști ai gustului, degustătorii de vin, bere, cafea, apă (da, există!), ca să poți comenta în deplină cunoștință de cauză, ai nevoie de papile educate în ani de experiențe. Deși la viața mea de cronicar de (în special) baruri am mîncat în multe restaurante, și mai de categoria cantină, și mai cu ștaif de mîncătorie premium, n-am pretenții de mare connaiseur, așa că mă rezum să spun că a fost o experiență de expoziție culinară inedită, de care n-ai parte în fiecare seară.
(articol publicat în Cațavencii nr. 6/443 din 12 februarie 2020)
Be the first to comment