Jurnal de călătorie prin TTR. Adică prin Tîrgul de Turism al României, o lume virtuală colorată de profesoniștii în vacanțe adunați săptămîna trecută, de joi pînă duminică, la standurile pavilioanelor C1-C6 de la Romexpo.
Joi. Prima destinație: Sala Iorga din pavilionul C6 și seminarul “București: spațiu și timp pentru turism“ organizat de Facultatea de Business și Turism din cadrul ASE, la care am fost invitat de către colega Gabriela Țigu de la Clubul Presei de Turism – FIJET România să spun cîteva cuvinte despre hostelurile bucureștene. Lîngă moderatorii Gabriela Țigu, prorector ASE, și Viorel Mionel, asistent la Departamentul Turism și Geografie, la masa rotundă (de formă dreptunghiulară) s-au așezat Angelica Iacob, șef Serviciu Relații Publice la Muzeul Bucureștiului, prof. univ. dr. Nicolae Lupu, Facultatea de Business și Turism, Dan Anghelescu, secretar general FIJET România, Cristian Ciobanu, administrator patrimoniu la Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Gabriel Arsene, redactor-șef Bucharest NightLIFE, Doru Tudorache, cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism; pe scaunele din sală, public divers și studenți de la ASE ușor absenți la discuțiile despre trecutul, prezentul și viitorul turismului bucureștean, dar brusc foarte activi la final, cînd cele 30-40 de reviste Cațavencii pe care le-am întins pe masă au dispărut în timp record. Cititori fideli, deh.
Plimbare printre standuri. Lume relativ puțină, majoritatea specialiști prezenți la tîrg care-și vizitau vecinii; printre ei, figuri cunoscute: Vali și Radu, munțomanii de la Extreme Travel Brașov care, în drumul spre Kilimanjaro sau Annapurna, au făcut o escală la Romexpo, și Cristi și Gabi de la Aerotravel București, filiala Skiathos/Skopelos (și, mai nou, Algarve). După ce o domniță din Tîrgoviște a insistat să fac o poză cu Vlad Țepeș-ul local, am trecut pe lîngă Bulgaria (care a avut un stăndălău ce a costat cu siguranță o cîrcă – cu tot cu ceafă – de bani) și am ajuns în județul Maramureș, la standul la care Cristi Jakab, tînărul manager general cu clop și costum popular al agenției de turism Kristakis Travel din Baia Mare, promova primul autobus turistic care va face, începînd de anul acesta, circuitul bisericilor din lemn sau obiectivelor de cultură și artă ale zonei. La sfîrșitul prezentării am povestit cu Vasile Șușca, meșterul popular din Săcel, un moroșan hîtru care și-a împrumutat hazul din măștile pe care le confecționează. Și din sticla de pălincă cu scăriță de dud în ea (cu care m-am împărtășit și eu nițel, însă nu știu cît umor mai lăsase meșterul în ea).
Vineri. Ziua Brâncuși la standul Autorității Naționale pentru Turism. Eveniment la care a aterizat direct din avionul de Bruxelles și europarlamentarul Maria Grapini, care a preluat microfonul imediat după alocuțiunea președintelui ANT, Anca Pavel-Nedea. Excluzînd discursul politicianist al ex-ministrului, în care genialul artist oltean părea a fi un soi de agent electoral, și faptul că nimeni n-a spus publicului că, în octombrie 2014, Tîrgu Jiu a obținut Golden Apple, o distincție mondială foarte importantă acordată de FIJET, Federația Internațională a Jurnaliștilor de Turism, restul prezentării a fost cît de cît OK: Oana Pellea a vorbit cu mult bun-simț despre Brâncuși, Nicolae Voiculeț a cîntat la nai cîteva doine, o tanti al cărei nume nu l-am reținut a spus ceva despre ie. Pentru prima dată în istoria tîrgurilor de turism, administrația guvernamentală a turismului românesc n-a avut, ca în alți ani, un hectar de stand cît o jumătate de pavilion, la care niște funcționari acri aproape de pensie să atîrne plictisiți pe la mese mîrîind agresiv un “Intră pe site!“, cînd întrebi cîte ceva. ANT a locuit pe perioada tîrgului într-o căsuță țărănească stilizată, o gospodărie mică și vie cu intrare liberă, populată de fețe tinere și entuziaste. De la una dintre ele, Raluca Anghel, am aflat că bugetul minuscul de anul acesta (vreo doua milioane de euro) e întins în toate părțile ca să acopere cît mai multe proiecte de promovare a turismului românesc. Mult succes, ne interesează rezultatele, urmărim.
Sîmbătă. Ziua în care traficul dintre standuri s-a dublat. N-au lipsit, desigur, aspiratoarele de pliante, oamenii care bîntuie prin tîrg încărcați cu sacoșe de maculatură într-o vînătoare continuă de gratuități, dar parcă au fost mai puțini decît de obicei. Senzația asta s-a accentuat mai ales între 2 și 4 p.m., cînd cei mai mulți dintre ei s-au adunat să facă rating la scena pe care stațiunea Amara își făcea reclamă în programul artistic gen spectacol de revistă susținut de Vasile Muraru, sau folcloric, de o trupă de dansuri populare, într-un fel de emisiune stil “Album duminical“, 1987, vara.
Moldova, destinație turistică vitivinicolă a fost ultima prezentare la care m-am deplasat și nu (numai) pentru că, la final, s-a lăsat cu o degustare de vinuri de Cricova. Vecinii de peste Prut – a căror delegație a fost condusă de Natalia Țurcanu, director executiv la ANTRIM, Asociația Națională de Turism a Moldovei – au intrat pe piața turistică autohtonă cu o ofertă foarte interesantă: o agenție de turism românească poate cumpăra, de exemplu, un pachet de servicii de trei zile / două nopți cu cazare la pensiune, masă și excursii locale la prețul de 45 de euro/persoană. Adăugînd transportul (autocarul București-Chișinău pus la dispoziție de moldoveni va costa, promoțional, 15 euro, dus-întors), un city break de Chișinău pleacă de la fabuloasa sumă de 60 de euro. Repet, preț de agenție, pentru că este o ofertă de grup; dacă vă tentează și nu vreți să plătiți spre suta de euro (cît o să ajungă, probabil, la vînzarea en-detail), căutați printre cunoscuți și alți amatori. Sau deschideți-vă rapid o agenție de turism.
P.S. Nu pot să nu menționez organizarea extrem de proastă: unele evenimente s-au suprapus și/sau au început cu mare întîrziere. Oamenii făceau excursii spre sălile de conferință din pavilionul H2, aflat la intrarea principală, lîngă turnurile World Trade Center, la vreun sfert de oră de mers pe jos de standurile tîrgului, ca să asiste, zeci de minute, pînă mult după ora programată a dezbaterii, la mese și scaune goale. Fetele de la punctele de informare erau mai dezinformate chiar și decît tine, cel care întrebai; uneia i-am spus eu că, da, există o conferință a operatorilor de turism din stațiunile balneare (la care, apropo, am ajuns pe final). Habar n-avea: era pusă acolo doar ca să-ți zîmbească frumos.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/240 din 2 martie 2016)
Be the first to comment