Pentru că data trecută a venit vorba de o cîrciumă olandeză cu ziduri foarte vechi în care s-au băut mai multe beri cu ocazia turneului “The Wall“, stația Arnhem, mi-am amintit, prin asociere, și de precedentul turneu și de concertul de la Budapesta din 2007 în care Waters a cîntat în prima parte piese de pe albumele sale solo, iar după pauză “Dark Side of The Moon“ complet. Și, bineînțeles, de un alt loc fain în care s-au consumat niște beri la lumina lunii, în avanpremiera concertului.
Am intrat în Budapesta, pe seară, cu un Range Rover cam obosit, în care urcasem făcînd autostop-ul la ieșirea din Oradea spre Borș. Cam nepregătit de călătorie: eram pentru prima dată în capitala vecinilor, fără hartă sau GPS, dotat doar cu niște coordonate sumare, primite prin SMS, ale locului de întîlnire cu Edina, tipa care urma să-mi fie gazdă pe întreaga perioadă a excursiei budapestane. M-am orientat, totuși, destul de ușor: am găsit rapid prima stație de metrou, am ajuns în Moskva Tèr (Piața Moscova) și, de acolo, făcînd la stînga pe străduța care pleacă din spatele unui complex comercial, am mers întins pînă cînd am dat, undeva pe dreapta, de Művelődési Központ.
Care Művelődési Központ, deși la intrare, pe stînga, are tejghea și rafturi cu sticle, nu e neapărat un bar. Sau, dacă vreți, e un bar în jurul căruia gravitează un centru cultural. În fine, ideea e că am aterizat pe terasa din curtea interioară a clădirii care adăpostește cîteva săli de proiecție (în acel moment, înăuntru se întîmpla un festival de film documentar, dar gașca prefera să o ardă afară, la o tacla și o bere, pe un fundal sonor foarte jazzy produs de o chitară, un contrabas și un acordeon), la o masă la care se vorbea numai ungurește. Pentru o bună bucată de timp, m-am simțit ca Bill Murray în Lost in Translation, varianta dublată în maghiară: mă conversam scurt, în engleză, doar cu Edina. Și cu vreo cîteva sticle de Dreher. Asta pînă cînd, într-o pauză a discuțiilor, care s-a suprapus peste una a muzicanților, aveam, în sfîrșit, să fac cunoștință cu lumea de la masă. Și să aflu că marea majoritate erau etnici maghiari din Cluj sau Oradea care, evident, știau și românește.
Trecînd peste acest mic incident lingvistic, totul a ieșit bine pînă la urmă: după Művelődési Központ seara s-a transformat în noapte la Kuplung (clubul din primul episod de “Baruri europene“) ca să se încheie la răsărit, acasă la Zsolt, unul dintre amicii Edinei, cu o sesiune muzical-alcoolică în regim de reciprocitate: el ne-a tratat cu palinka și rock alternativ unguresc, eu cu vin de Jidvei și Maria Tănase.
(articol publicat în Cațavencii nr. 8/137 din 26 februarie 2014)
Be the first to comment