Pe unde l-ai duce prin București pe un prieten străin venit pentru prima dată în România? L-ai scos din ghearele taximetriștilor de la Otopeni; a făcut un duș, a mîncat puțin, a dormit mai mult; acum e fresh și așteaptă să-i arăți orașul, foarte încrezător în calitățile tale de ghid. Cine a zis Centrul Vechi să se așeze liniștit la locul lui și să mai ceară o bere: e evident că diseară o să vă îmbătați împreună pe-acolo, dar pînă atunci ce faci cu el o zi întreagă? Pentru că eu l-aș duce în București doar pînă la gară, ca să urcăm în primul tren spre munte, am inițiat un sondaj-experiment turistic printre amicii care au trecut prin dilema asta, în urma căruia au rezultat următoarele idei de acțiuni și locuri de bifat:
Îmbarcarea într-un autobuz cu etaj, dintr-ăla care circulă mai mult gol, pentru ca la sfîrșitul turului să-l întrebi dacă a înțeles ceva din ghiveciul arhitectonic de blocuri comuniste, case cu fațade jupuite, biserici vechi/noi/neterminate și monstruozități standard din oțel și sticlă.
Apropo de monstruozități: clasica vizită la Casa Poporului, comandată expres chiar de el. Asortată obligatoriu cu una în Piața Revoluției, ca să vadă și unde s-au sfîrșit ambițiile megalomanice ale dictatorului.
Pauză de masă într-un restaurant cu specific românesc, dintr-ăla în care chelneri în costum național îți pun în față, pe ritm de muzică populară, ciorbe, țuici, sarmale, mămăligă… în fine, tot ce mai consumă românul la prînz. De Paști și de Crăciun. Sau cînd vrea să le arate altora că-și respectă tradițiile culinare.
Opțional, pentru străinii care au disponibilitatea și răbdarea necesare, un circuit al muzeelor. Pe primele locuri s-au clasat Muzeul Satului, Antipa, MNAC. Adică țărani, dinozauri și instalații artistice futuriste: o combinație care definește perfect o capitală europeană ruptă-n fund, dar care se vrea foarte modernă. Pentru cei care n-au însușirile cerute mai sus, variante expoziționale de exterior ceva mai subțiri, de vară: croazieră cu vaporașul pe Herăstrău, plimbare prin Grădina Botanică, bere în Cișmigiu. Eventual, chiar dacă nu e zi de meci, un pelerinaj la Arena Națională: la cît a costat, merită clar trecută pe harta turistică a orașului.
Și, surpriza emisiunii, o excursie la Snagov, la lacul și insulița pe care se află mănăstirea de secol XV unde poți să-l păcălești că e îngropat Dracula. Te ajută și decorul de Ev Mediu teleportat în 2014: drum desfundat, fără indicatoare, printr-o pădure lugubră în care te întîlnești acum doar cu căruțași beți. La vară, va fi un pic mai animat, cu pescari fără permis și picnicari de duminică.
Oricum, oriunde l-ai duce în București, nu încerca să cauți unghiuri din care să dispară din cadru instantaneele cu trotuare sparte, gropi, bălți, cerșetori, maidanezi, pachete goale de țigări aruncate din goana mașinii, pe roșu la semafor. Pînă la urmă tot o să dați peste ele, așa că explică-i calm că sînt parte integrantă a vieții aventuroase a bucureșteanului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 7/136 din 19 februarie 2014 și pe catavencii.ro)
2 Trackbacks / Pingbacks