În Malaga, foarte aproape de centrul istoric, la doar cîteva sute de metri de casa memorială a lui Picasso, așteaptă clienți un hostel cu nume ciudat: BBTK. Îi așteaptă cam degeaba – dacă n-au calități de detectivi –, pe o altă străduță (Hinestrosa) față de cea din adresa oficială, înregistrată pe Calle Peña, la cafeteria asociată biznisului, situată într-o…
Locul: …intersecție de străzi, pe colțul opus unei construcții cu aspect de hacienda, la care am ajuns îndrumat prin telefon de patronul Juan. Ușa hostel-ului e la vreo sută de metri mai încolo (după ce faci dreapta pe Calle Frailes, și iar dreapta, pe un gang dintre clădiri); una din lemn ghintuit, fără clanță, care se deschide doar online, comandată de un sistem deștept, sigur și foarte comod, ca într-un joc interactiv de augmented reality. După ce plătești cei…
Prețurile: …17 euro pentru fiecare dintre nopțile dormite aici (pentru mine, doar două),…
Dotările: …primești un link pe WhatsApp spre o interfață de butoane virtuale pe care dai swipe, ivărul din interior se deblochează și, gata, ai intrat. Pînă în dormitorul numărul 5, în cazul meu, un apartament de două camere (prima cu patru paturi, a doua cu încă două și scară din lemn spre platforma altor două) dotat cu lenjerie curată, prosop schimbat zilnic, frigider, toaletă cu săpun lichid pe chiuvetă, odorizant în priză, cabină de duș, vas WC și bideu. Există chiar și un televizor pe care n-a avut însă nimeni curiozitatea să-l deschidă.
Oamenii: Nici eu, nici colegul de pat suprapus Gary din Venezuela, cu care, în prima seară, am povestit pe diverse teme, de la corupția de la el de-acasă și statutul de cetățean UE la situația sa de oaie neagră a familiei. O conversație continuată cu vecinii de apartament, un genovez și un chilian, în bucătăria de la capătul palierului. Genovezul mi-a făcut plăcuta surpriză să-mi ofere o bere; la schimb, l-am invitat, ca și pe ceilalți, la cina mea cu chorizo, grisine cu cremă de Camembert și vin alb spaniol în meniu. În a doua seară, în peisaj au apărut și două italience care s-au cazat în camera de alături, la etajul din lemn, și au arestat baia timp de zeci de minute, spre nemulțumirea mocnită a unui neamț din Frankfurt care patrula impacientat pe lîngă ușă. Cu proprietarul Juan, un tip la vreo 40 de ani foarte amabil, m-am reîntîlnit în cafeteria sa, unde făcea pe chef-ul pregătind niște gustări, cînd mi-a înapoiat prosopul personal confiscat de femeia de serviciu, care crezuse că plecasem și l-am uitat, donîndu-l hostel-ului.
Ambianța: Conform plăcuței de pe fațadă, BBTK ar însemna Barbatuke Art & Hostel, apartamentos turisticos, adică un fel de apartamente în regim hotelier cu paturi închiriate, la comun, pe principiul primul venit, primul servit. M-am simțit bine aici și îmi pare rău că, abia în dimineața check-out-ului, am descoperit că, din bucătăria transformată în birou de tipul cu căști din fața laptop-ului care intrase în discuții aprinse cu colegii de serviciu, poți ajunge, urcînd scara metalică în spirală de pe mica terasă alăturată, la zona de relaxare de pe acoperișul cu mobilier de grădină, de unde ai o vedere aeriană cu întreg cartierul. De fapt, mai mult cu țiglele de pe casele vecine, dar, orișicît, e infinit mai plăcut să-ți bei berea sau cafeaua la aer curat decît înăuntru.
(articol publicat în Cațavencii nr. 10/702 din 12 martie 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment