Întrerupem programul obișnuit de Spații cu o ediție specială de la Rockstadt 4, festivalul de metal extrem ascultat week-end-ul trecut, la Rîșnov. Cel mai important upgrade la cazare față de anii trecuți a fost încă un camping…
Adresa: …situat chiar gard în gard cu cel principal de pe terenul stadionului local de la baza dealului Cetății.
Dotări: Față de ăla mare, cel mic avea mai multă umbră, o zonă cu prize, gen sufragerie a campingului, în care se încărcau non-stop telefoane și se socializa offline, plus vreo 30 de căsuțe care, ca și locurile de cort, s-au vîndut rapid, imediat după deschidere, joi dimineață.
Prețuri: Camparea la cel mare a costat, la fel ca în 2015, 15 lei, pentru cele patru zile; la cel mic (botezat VIP, probabil fiindcă a fost ocupat de Very Instant People), 30 de lei. V-ați cazat? Poftiți la masă, pardon, mese, în incinta festivalului. De exemplu, la Regele ciolanului, la cîrnați cu fasole și pîine de casă (cam 15 lei porția). Pentru că gulașul (12 lei / 300 g), alegerea majorității celor de la coadă, nu era încă gata. Taraba cu merchandising-ul trupelor a avut mare succes. Mi-am luat un tricou cu fest-ul (50 de lei): Dan, omul-Rockstadt, merită tot sprijinul. Și da, stimați consumatori însetați, berea tot două jetoane a rămas, adică 6 lei.
Ambianță: În campingul mic, foarte liniștită, comparativ cu agitația continuă din cel mare, în care am stat la edițiile anterioare – și-mi imaginez că și acum a fost la fel, pentru că era vizibil mai multă lume decît anul trecut. În zona de concerte, foarte efervescentă, în ciuda ploii sîcîitoare din primele două zile. Highlights-uri. Joi seară, la scena mică, Ura De După Ușă, veteranii metalului din Zărnești, și francezii de la Hypno5e (o surpriză foarte plăcută, metalul lor cinematografic). Vineri a fost o zi specială, la scena mare “Adrian Rugină“, numită în memoria eroului din Colectiv: a început cu Soulfly și cu un Max Cavalera la fel de vivace, deși se văd anii care au trecut peste el, a continuat cu Negură Bunget (cu Fane, directorul muzical al fest-ului, la voce) și s-a încheiat cu maeștrii doom-ului, My Dying Bride. Înainte de show, am băut o bere cu Aaron și cu Andrew. Și-au amintit de interviul luat data trecută, în 2012; le-am mulțumit că au revenit în România (Aaron a spus că vor veni mereu, dacă sînt invitați) și că the violin is back (Lena, basista, dislikes this, au zis amîndoi, zîmbind, și ea a confirmat). Foarte pe scurt, despre ultimele două zile: sîmbătă a fost ziua black, ziua fețelor vopsite alb-negru pentru concertul Mayhem, iar duminică, la Parkway Drive și Soilwork, am absentat motivat (eram acasă și scriam textul ăsta).
(articol publicat în Cațavencii nr. 33/264 din 17 august 2016)
Be the first to comment