Locul: În Bacău, la cam un kilometru de gară și mai multe sute de metri de centru, pe o străduță liniștită (Nordului) care se desprinde din strada George Bacovia imediat după intersecția cu Bulevardul Energiei, un olandez zburător aterizat cine știe cum prin zonă a deschis singurul hostel din oraș, Hostel Holland. N-a fost greu să-l reperez (o vilă P+1+M între blocuri); intru pe poartă, urc scările acoperite cu mochetă groasă, ca la hotelurile de lux, deschid ușa de termopan și…
Oamenii: …nimeni. În afară de tanti de la recepție (cum intri, în dreapta). Căreia, după ce îmi face check-in-ul, îi transmit că, în cazul în care mai apare cineva la cazare, să mi-l trimită coleg de cameră, să am și eu cu cine schimba o vorbă. N-a mai venit nimeni, bineînțeles. Așteptări absurde: cîți backpacker-i credeam c-o să întîlnesc în marțea aia mohorîtă de februarie, într-un hostel din marele oraș turistic Bacău, cunoscut aproape doar de proprietar și de vecinii lui? (De hostel zic, nu de oraș, deși…) Singurul om peste care am mai dat, mai tîrziu, cînd m-am întors dintr-o plimbare prin centru, cu excepția paznicului plictisit, telespectator al știrilor serii la plasma din sufrageria de la parter, a fost un bătrîn în pijama cam confuz, genul pensionar tablagiu de spatele blocului fugit din spital, care habar n-am cum se rătăcise în baia de pe palier a băieților.
Prețurile: 40 de lei/loc în camera de patru paturi (45 de lei în dublă). Prosoape din partea casei. Internet gratis, țeapăn, de la routerul de pe hol.
Ambianța: De internat de liceu privat. În vacanță. Camera are aspect de hotel de două stele (parchet laminat, mobilier modern, perdele, dulap mare cu cheie, televizor); la parter, din sufrageria de lîngă recepție deja menționată se intră într-un hectar de bucătărie utilată ca pentru un restaurant, în care e o curățenie de farmacie – cu atît de puțini clienți, nici nu-i greu s-o menții în starea asta, aproape neatinsă. Singura chestie deranjantă pentru un călător dispus să socializeze e, deci, lipsa companionilor. Poate înspre vară se mai animează atmosfera: dacă nu cu turiști străini, măcar cu oameni veniți în delegație.
(articol publicat în Cațavencii nr. 13/193 din 1 aprilie 2015)
Be the first to comment