Să presupunem că ai ajuns cu trenul în Genova, Stazione Principe. Dacă ai venit cu alt mijloc de transport, nu-i problemă, gara asta se găsește rapid: e lîngă statuia localnicului Cristoforo Colombo (îl știi, unul dintre primii turiști europeni) din Piazza Acquaverde.
Ești, deci, pieton în oraşul-amfiteatru construit în trepte pe colinele Apeninilor revărsate în Mediterana, în jurul vechiului port al fostei Republici Maritime ajuns la venerabila vîrstă de 800 de ani. Care port e la doi paşi de gară: unul pînă în Piazza de la Commenda, al doilea pînă la Stazione Maritima și vasele sale de toate mărimile, de la bărcuță la feribot. Zona asta, gară-port, e populată de tot felul de feţe dubioase, care fumează, chipurile, absent, dar care te scanează, de fapt, cu mare interes. Simți că eşti tranşat, din ochi, pe componente: rucsac, portofel, telefon. Îți spun sigur: n-ai de ce să zăbovești pe-aici. Mai bine întinde pasul spre centru, pe lîngă – mai exact, pe sub – strada sopraelevata Aldo Moro, autostrada suspendată (Auguri, signor Oprescu!) care traversează oraşul la cîteva sute de metri de mare, pe arcul de cerc conturat de linia ţărmului.
Cu un centru istoric imens, Genova e un muzeu în aer liber – unul gratis, dar extrem de aglomerat și divers. Un labirint de clădiri vechi, înalte, cu scări tocite și străduțe înguste, practic, doar niște alei mai late. Acum eşti într-o viermuială teribilă şi te simţi ca într-un tablou în care pictorul, în criză de spaţiu, a îngrămădit, unele peste altele, trotuare, scutere, ziduri, palmieri; cîteva minute mai tîrziu, treci pe sub bolte cu coloane și străduţa explodează într-o piaţă neașteptat de largă. E Piazza De Ferrari, buricul tîrgului: Palazzo Ducale, Opera, statuia ecvestră a lui Garibaldi, plus nelipsita fîntînă arteziană.
După ce te saturi de arhitectură medievală, cobori din nou spre mare, în zona portului vechi transformată, relativ recent, într-un mall pe apă, care are, pe lîngă cafenele și cinema, Aquarium (sute de specii de viețuitoare marine în zeci de acvarii multicolore), Bolla (ecosistem tropical închis într-o sferă de sticlă, cu cameleoni și fluturi exotici printre arbori de cauciuc și cocos), Bigo (cabina-lift panoramică care te urcă la 40 de metri deasupra solului). Din Ponte Antico, a rămas, doar de decor, rătăcit în timp, un velier de pe vremea piraţilor cu un Neptun imens la prova.
Ce mai e de făcut gratis sau cu bani puțini (criză, monșer!):
*De văzut, măcar din exterior, palatele construite în perioada Renaşterii tîrzii ale vechilor familii genoveze de pe Via Garibaldi (strada principală a orașului, patrimoniu UNESCO), acum muzee (Palazzo Rosso, Palazzo Bianco), sedii de bănci (Pallavicino, Spinola, Pantaleo-Gambaro) sau Primărie/Municipio (Palazzo Tursi).
*De aprins o lumînare în catedrala San Lorenzo. Construită în secolul al XIII-lea, placată cu marmură albă şi neagră, această biserică, pe ale cărei trepte se adună lumea ca la McDonald’s-ul de la Unirii, este depozitara unor artefacte rare: tava de Calcedonia pe care a stat capul lui Ioan Botezătorul şi un potir de cristal de la Cina Cea De Taină, considerat multă vreme Sfîntul Graal. Mă rog, unul dintre ele…
*O baie în Mediterana, pe una dintre plajele publice (atenție, țărmul e accidentat, plin de stînci tăioase și alunecoase, acoperite cu alge). Și, dacă sînteți prin apropiere, la ieșirea din apă, dați o fugă pînă la simbolul oraşului – La Lanterna, cel mai vechi far funcţional din lume: construit pe la 1543, înalt de 117 m și vizibil de la 30 de km. Navigatorilor din promoția Costa Concordia n-o să le folosească prea mult, dar orișicît.
(articol publicat în Cațavencii nr. 29/56 din 25 iulie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment