Continuăm să povestim cu Alexandra Ionescu, ghid național de turism, creatoarea paginii FB de promovare Every Monday: Romania. În episodul de astăzi, despre miniștri, patroni și manageri cabbage.
E nevoie de un ministru al Turismului?
Eu zic că e nevoie, altfel se coordonează activitatea în integralitatea ei, de la cel mai înalt nivel decizional. Noi, oamenii din turism, sîntem prea împrăștiați în federații și asociații de tot felul; în momentul în care ai un minister cu un buget de promovare, o reclamă la nivel internațional, altfel se mișcă lucrurile.
Eu nu cred că e nevoie. În special, nu de unul care sparge bugete faraonice pe filmulețe propagandistice difuzate afară pe canale media cu feedback incert, în timp ce acasă multe sînt vraiște. Nu mai întîi dai un var pe pereți și abia apoi îți inviți oaspeții?
Principala problemă e că nu știm să vindem, din păcate. Produsul este bun: locuri frumoase, oameni de treabă (marea majoritate), mîncare delicioasă, bere ieftină, tradiții interesante. Dar… O parte dintre patronii de pensiuni montane, de exemplu, nu știu să ofere niște activități pentru cei care ajung acolo; turistul nu vine doar ca să mănînce bine și să pună capul pe o pernă. Dă-i ceva de făcut: plimbă-l cu căruța, fă-i un foc de tabără, du-l pînă la cea mai apropiată cascadă.
În general, cei care au în zonă obiective turistice fac chestiile astea, mai bine sau mai rău. Există însă pensiuni și în locuri care nu sînt atît de atractive.
Atunci oamenii ăia au greșit din start, pentru că o pensiune… Cum spunea Conrad Hilton, ce contează cel mai mult la un hotel? Trei factori: location, location, location.
OK, dar sînt și situații în care s-a dovedit că degeaba ai vad: litoralului românesc la ce i-a folosit că are location? Nu mai vinde de atîta vreme. Vreți să știți de ce? Pentru că acele hoteluri au fost vîndute cui nu trebuie și fără clauze clar stabilite. Pe vremea lui Agathon au fost cumpărate de către oameni cu bani din afara fenomenului turistic, ca la Monopoly, să fie acolo.
Da, era un business interesant…
Nu, tocmai asta nu: le-au luat din ambiția de a deține un hotel. Și hotelul ăla a rămas fix așa, pentru că n-au avut interesul să investească în el, să-l renoveze, să crească o afacere la care efectiv nu se pricep, dar nici nu sînt forțați să se priceapă; cîți clienți au la tarifele alea, ăia sînt, nu-i stresează nimeni să plătească vreo chirie sau vreo redevență. Altceva e cînd trebuie să te ții cu dinții de un plan de business, cînd ai o rată de achitat la bancă…
Asta-i altă problemă: nu prea avem manageri în turism. Mulți nu sînt capabili să atragă clienți pentru că nu știu să-și definească propria unitate. Pentru cine e hotelul ăsta? Cui mă adresez? Pentru tineri trebuie să am muzică pînă tîrziu în noapte, activități cît mai diverse; pentru seniori, liniște și comodități specifice vîrstei. O familie cu copii are alte nevoi. Succesul în turism e abia atunci cînd îți revine turistul.
Ce-i de făcut?
Personal, am gîndit un model de curs pentru cei care lucrează în HoReCa: dacă am ști să vindem, categoric încasările ar fi mai mari. Mulți dintre cei care au structuri de cazare nu știu să-și facă nici un fel de promovare; chiar și un clip care să devină viral pe net ar ajuta. Omologii lor din alte țări știu, au învățat asta. E motivul principal pentru care am și pornit pagina de FB. Postez acolo materiale diverse: despre locuri mai puțin știute, tradiții, evenimente locale, gastronomie; în română și, bineînțeles, în engleză, pentru vizitatorii străini. Ai paginii și, ulterior (sper), ai țării. Monitorizînd traficul, am constatat ce le place, de ce sînt interesați – foarte multe vizualizări a avut postarea 24 Romanian Expressions. Cum îi zici unui român că este jalnic în ceea ce face? Varză = cabbage, tradus la propriu. Cum enervezi rapid un român? Îi spui că Bucharest e Budapest, gafa clasică.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 14/194 din 8 aprilie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment