Prima noapte a călătoriei în Tenerife, care a avut escală de o zi la Madrid, și la dus, și la întors, am dormit-o în Motion Hostel, la care ajungi luînd de la aeroport autobuzul expres 200 pînă la capăt, hub-ul de transport Avenida de America, apoi trecînd la numărat încă vreo patru kilometri, pe jos, ghidat de GPS, pînă pe Mesonero Romanos, 7. Asta, bineînțeles, dacă vrei să vezi orașul cu viteza pasului, ca mine.
Locul: Și uite-așa, căscînd gura în toate părțile pe largile bulevarde ale capitalei spaniole, te trezești chiar în centru, între Puerta del Sol și Gran Via, în piațeta din fața unei clădiri înalte, la parterul căreia, chiar în colț, e intrarea în hostel. Fata cam năucă de la recepție, cu ochii doar în telefon, m-a trimis, fără prea multe explicații, la etajul 8 (în lift, surpriză: butoanele se termină la 6, de unde mai sînt de urcat încă două etaje pe scări), camera 801. Un dormitor cu zece paturi suprapuse și înghesuite, între care n-a rămas spațiu decît pentru o cărare pînă la baia cu trei bude: una chiar imediat cum deschizi ușa, celelalte două, în dreapta și în stînga, cu cîte o cabină de duș în față. Nu mă întrebați cum pot fi folosite în același timp și de cei care se spală, și de cei aflați în plin proces al rezolvării problemei numărul 2, fiindcă nici eu n-am înțeles.
Prețurile: Pentru celula asta cu fereastră spre acoperișurile blocurilor din jur, plătisem în avans, cu cardul, 11 euro, dar a mai fost nevoie de alți 5 euro cash, lăsați temporar fetei de la recepție în schimbul cardului de arătat senzorului din mînerul ușii de la cameră. De banii ăștia am primit și un mic dejun întins pe tejgheaua de autoservire a pub-ului de la parter alăturat, din a cărui ofertă relativ restrînsă mi-am ales doar un pahar cu lapte, două croasante și niște biscuiți.
Oamenii: Cu excepția încăperii din spatele biroului de check-in / check-out, un fel de hol-sală de așteptare cu trei bănci și două mese, nu există alt loc de socializare între călători. Fără un spațiu comun în care să te întîlnești cu ceilalți, după experiența de client aici rămîi doar cu interacțiunea cu colegii de cameră. În cazul meu, o tipă care dormea deja la parterul patului vecin, la etajul căruia a fost cazat un pic mai tîrziu un marocan din Marrakesh proaspăt rezident în Malta. Cînd a aflat că i-am vizitat recent țara natală, m-a întrebat dacă mi-a plăcut. Ce să fi zis altceva decît un Da politicos?
Ambianța: Lipsa de apropiere umană încearcă să fie compensată cumva prin bolul de acadele roșii în formă de inimă etichetat Take one and be happy, plasat în recepție, între automatele de snacks-uri și ușa liftului. Deci, da, Motion Hostel era pregătit încă din decembrie 2019 pentru distanțarea socială a prezentului pandemic.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/474 din 16 septembrie și pe catavencii.ro)
Be the first to comment