Excursia ieșeană de luna trecută a început imediat după check-in-ul la Hostel Andrei, într-un pub clasic, cu mobilier din lemn masiv, sticle cu etichete divers colorate înșirate pe o poliță și reclame la bere necunoscută pe pereți. Eram în Beer Zone, chiar în buricul tîrgului, împreună cu colegul Cip de la vechea Academia Cațavencu, invitat la o bere în barul lui preferat.
Din larga gamă de beri belgiene, britanice, germane, cehești și din extinsa varietate de soiuri (lager, pils, ale, trappiste), în amintirea călătoriilor în Benelux și prin pub-urile de pe-acolo, am ales o Westmalle Triple, băută prima dată în Arnhem, înainte de concertul Waters, și o Duvel, comandată special, în speranța că o să mă ajute să-mi reamintesc degustarea de trappiste din Maastricht soldată cu o memorie a evenimentelor foarte tulbure. Ambele la 330 ml, servite corect, fiecare cu paharul ei branduit, de barmanul-chelner tînăr și operativ, la masa de pe terasa cu umbrelele elefănțeilor roz de la Delirium.
Depănam de ceva vreme amintirile comune ale altor beri sau faze mai mult sau mai puțin alcoolice, dintr-o perioadă care a lăsat urme în noi și în arhiva revistei, cînd ni s-a alăturat și Florin, prietenul meu ieșean, unul dintre coechipierii aventurilor turistice evocate mai sus, venit să mă ia la o altă băută locală.
Memorabila vizită ieșeano-belgiană din Beer Zone a fost, deci, relativ scurtă, pentru că n-am stat mai mult de berile astea două. Foarte bune, nimic de zis, dar cu prețuri ușor prohibitive: la 18 lei bucata, adică 4 euro, cam tot atît cît costă și prin cîrciumile de pe la ele de-acasă, îți trebuie buget de concediu în străinătate ca să bei o bere aici. La plecare, după ieșirea din gangul care dă în Lăpușneanu, pietonala cu terase a Centrului Vechi ieșean, am observat că pub-ul are frate un magazin din care poți cumpăra craft beer la prețuri de supermarket. OK, e bine de știut.
Seara a continuat, după întîlnirea cu Silviu, Florin 2 și gașca de bicicliști locali, într-un cu totul alt gen de baruri europene, la extrema cealaltă a prețurilor și a atmosferei. Băieții m-au invitat La sălcii și La 2,20 (lei, Bermas, cea mai ieftină bere la sticlă din oraș), terasele la care ajungi trecînd pe sub Pasajul Alexandru și unde boema ieșeană pe două roți se întîlnește cu România profundă a cîrciumilor. Filozofiile de pahar s-au lungit pînă spre dimineață, în barurile rock de la Cub, Gate și Taverna. Dar astea sînt deja alte cronici de bar, pe care poate le voi dezvolta ulterior.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/268 din 14 septembrie 2016)
Be the first to comment