Locul: La foarte tînărul Smart Hostel Sibiu (n. Iulie 2014 – ) se ajunge relativ simplu: cum cobori din Piața Huet prin Pasajul Scărilor spre Orașul de Jos, la numărul 1, chiar în capătul treptelor, o să dai de o casă veche care are metereze de cetate în loc de gard. În timp ce suni la interfonul de pe canatul ușii încastrate în zid, te aștepți ca, în orice moment, fanta poștală să se deschidă cu un sunet metalic de vizetă de poartă de castel și cineva să-ți ceară parola. Senzația de vizită a unei fortărețe medievale continuă și după ce ți s-a deschis, pentru că pasarela din lemn dintre cele două corpuri de clădire unite la nivelul etajelor 1, pe care tocmai ai pășit, pare un vechi pod cu lanțuri coborît peste șanțul de apărare a hostelului. Înăuntru, bam, avansezi brusc în timp cîteva sute de ani, la vederea mobilierului model Ikea, catalog 2014; doar roata de tors de lîngă șemineul stilizat din recepția-spațiu comun mai amintește că, aruncînd o privire pe fereastră la pereții din cărămidă netencuită, acoperișurile de țiglă și turnul gotic de biserică, o să te întorci la decorurile de film istoric din care ai venit.
Prețurile: În schimbul a 50 de lei, o să primești un loc în camera de șase paturi (trei bunk bed), cheile de la toate intrările (poartă, ușă, dulap) și o invitație pentru a doua zi dimineață, la un breakfast inclus în preț.
Oamenii: În week-end-uri, e posibil ca cel care-ți face check-in-ul să fie chiar stăpînul afacerii, Alex, un bucureștean simpatic asociat și în Puzzle Hostel. Pe cei doi hongkong-ezi din recepție, care au preferat România țărilor din fosta Iugoslavie din motive de transport simplu și ieftin, cele două cupluri tinere de spanioli guralivi din bucătărie sau israelianul între două vîrste, elvețianul din Lugano jurnalist sportiv la Londra și neamțul din Köln student la Budapesta cu care am fost vecin de pat pentru o noapte, n-o să-i mai găsești sigur.
Ambianța: Liniștită, de sanatoriu: saltelele confortabile îi îndeamnă pe backpacker-i să se recupereze după oboseala drumurilor. Deși dormitorul e cam îngrămădit (socializarea cu ceilalți colegi de cameră se face ca pe Net, fără contact vizual direct, fiecare de la patul lui), ce-i cu adevărat smart la hostelul ăsta e felul cum a fost gîndit spațiul personal: platforma patului se continuă cu un extraspațiu de depozitare pentru cameră, telefon, cabluri, mă rog, diversele chestii scoase din rucsac cu care se înconjoară un călător cînd face tabără. În plus, dotare unică în lumea hostelului românesc, există o măsuță rabatabilă, genul pe care se servește un mic dejun romantic la pat (aici, în majoritatea cazurilor, mai mult cu funcția de suport pentru laptop).
(articol publicat în Cațavencii nr. 19/199 din 13 mai 2015)
Be the first to comment