Judecînd după faima mondială a echipei lui Sir Alex Ferguson, mulți microbiști ar putea crede că, în Manchester, mai întîi a fost stadionul și abia apoi orașul. Cel mai probabil, cei ajunși aici pentru un meci al lui United, care nu știu cu ce să-și omoare timpul pînă la întîlnirea cu Rooney & Co.: leneșii vor moțăi toată ziua în camera de hotel, iar amatorii de shopping vor găsi imediat Arndale, cel mai mare (cică) mall din Europa, în care vor căsca gura, pierzînd noțiunea timpului, cu mari șanse să rateze și avionul de întoarcere.
Dar, pentru noi ăștilalți, cei pentru care meciul este doar un pretext de a vizita orașul, fiecare oră e prețioasă. Există varianta rapidă și comodă: Metroshuttle, autobuzul muncipalității care, pe trei trasee diferite, acoperă cam toate zonele de interes. Gratis. Este suficient, însă, s-o iei la picior (tot gratis) pe Deansgate, bulevardul principal, și, traversînd centrul pe axa nord-sud – de la Manchester Cathedral și Manchester Wheel, roata din Exchange Square, pînă la Beetham Tower, celebrul bloc-turn de 169 m și 47 etaje, de care localnicii sînt foarte mîndri (a cîștigat nu-ș’ ce premiu pentru design) -, o să-ți faci o idee despre exteriorul orașului: clădiri cu stiluri arhitectonice foarte diferite, de la cel victorian la cel modern, contemporan, în nuanțe dominante de cărămiziu și gri, care, combinate cu cerul mai mereu înnorat, creează o senzație stranie, grea.
Cît despre interiorul lui, fanii muzeelor se vor bucura să afle că intrarea e gratuită: la Manchester Museum, Manchester Art Gallery, Museum of Science & Industry, tu decizi dacă vrei să donezi 2-3 lire sau să te faci că nu vezi cutia milei de lîngă ușă. Dacă ești suporterul istoriei, nu rata People’s History Museum, aflat la intrarea în suburbia Salford, pe malul rîului Irwell, aproape de Trinity Bridge, podul desenat de Santiago Calatrava. Vei vedea Manchesterul manufacturilor de textile din perioada Revoluției Industriale, a bombardamentelor Luftwaffe din 1940, a recesiunii industriei grele din anii Cabinetului Thatcher. Ce nu se vede încă, dar urmează a fi expus, în aripa dedicată crizei actuale: în 2011, orașul a pierdut cam 1000 de job-uri, din toate domeniile, pe zi.
După ce ne-am potolit foamea într-un fast-food cu mîncarea englezului călător (fish and chips – 4,5 lire porția), obligatoriu, intrăm în primul pub, să radem o bere. În The Seven Oaks, de exemplu, unde un pint de Black Sheep Ale e 3 lire și o plasmă cît peretele te introduce deja în atmosfera meciului.
Spre care, apropo, e recomandat să pornim din timp: Old Trafford e relativ departe de centru și, cu cîteva ore înainte de fluierul de start, traficul în zonă înnebunește. Urcăm la etajul autobuzului 250, spre Altrincham (abonamentul de o zi, dayrider – 3,70 lire, e cel mai avantajos), în stația centrală Piccadilly Gardens și coborîm lîngă colosul pe care scrie cu litere luminoase Manchester United. Aici ne despărțim; ce urmează, o să vezi singur: atmosfera unui meci pe Teatrul Viselor trebuie trăită, nu citită.
(articol publicat în Cațavencii nr. 24 din 7 decembrie 2011 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment