Locul: Nu se poate spune despre hostelul bucureștean din episodul de față că n-ar fi în vogă. Și asta nu doar judecînd după nume: cînd stai, ca Vogue Hostel, în Centrul Vechi, pe Gabroveni, ești nu numai în vogă, ci și tare, cool, marfă, beton, frate… Cel puțin printre mușterii frecvenți ai zonei care, în momentele cînd casa pare prea departe, apreciază foarte mult un pat aproape. Cît de aproape? Păi, depinde cît de aproape/departe e barul în care tocmai te-ai trotilat de etajul al doilea al clădirii de la numărul 2, intrarea dintre o terasă grecească care servește gyros, pe colț, și o vitrină pe care scrie “Țesături“ (Chiar, sînt curios: cam cîtă lume vine în Centrul Vechi să cumpere țesături? Sau, altfel: cîte hectare de țesături trebuie să vîndă prăvălia asta lunar ca să-și plătească chiria aici?).
Prețurile: 45 de lei (10 euro); prosop inclus, dacă n-ai. Eu am avut și am fost cazat în camera 6 (șapte paturi: două bunk, trei standard) de către recepționerul de serviciu…
Oamenii: …un tip din Hong Kong care e de vreo cîteva luni în București, după ce a lucrat anterior in a lot of places around the world and in Miami, cum a ținut mîndru să precizeze (după cît era de durduliu, probabil că la celebra șaormerie a lui Borcea). Eram singur în cameră, citeam liniștit o carte, cînd m-am trezit brusc invadat de o hoardă de patru malaezieni studenți în Dublin veniți pentru un city break de zece zile la București. Tocmai discutau între ei despre excursia de o zi la Bran a unei agenții de turism, care li se părea cam scumpă (69 de euro); am intrat, deci, în rolul bunului samaritean și le-am făcut un rezumat al articolelor apărute de-a lungul timpului în pagina de turism din Cațavencii, livrîndu-le gratis ponturi pentru o excursie ieftină cu trenul și cu autobuzul la Brașov, Bran, Sinaia.
Ambianța: De Centru Vechi. Și cu asta am spus totul, nu cred că e nevoie să insist. Vecin cu zeci de cîrciumi în care muzica bubuie pînă-n zori, Vogue Hostel e deschis non-stop, așa că nu te mira dacă, pe la 3 dimineața, în timp ce duci la budă o urgență, o să te împiedici pe hol de vreun obosit urcat din stradă care a greșit ușa. Apropo de budă: în cea arondată camerei 6, un client ceva mai corpolent ar avea mari probleme să încapă. Singurul avantaj major al dimensiunilor reduse, de cabină telefonică, e că poți să faci două chestii în același timp: să stai pe tron și să te speli pe față – chiuveta îți vine undeva pe sub bărbie.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/189 din 4 martie 2015)
Be the first to comment