Pe 22 februarie e Ziua Mondială a Mișcării Scout. Scouting-ul, Cercetășia, este o mișcare de copii și tineret cu caracter educativ bazată pe joc în aer liber, pe viață de tabără, pe comuniune prietenească, fondată în Anglia de Lordul Robert Baden-Powell, în vara anului 1907. Aproape 110 ani mai tîrziu, am făcut o vizită la sediul Cercetașilor români de pe Bulevardul Regiei, pentru o discuție cu Mihaela Gîrleanu, director executiv.
O scurtă prezentare a Cercetașilor: ce este această organizație, de cînd e în România, ce-și propune să facă?
Organizația Națională Cercetașii României face educație pentru copii de la 7 ani pînă la tineri de 24 de ani, beneficiari direcți ai metodei scout, o metodă educațională nonformală de lungă durată în care se urmărește progresul copilului/tînărului în baza dezvoltării propriilor abilități. Din punct de vedere istoric, există acte care atestă că avem activitate din 1913, cu o pauză pe perioada comunismului, cînd organizația nu a funcționat.
Activitatea a fost suspendată.
Da, a fost suspendată; s-a reluat în 1993. În acest moment sîntem prezenți în 32 de județe și avem aproximativ 3.500 de membri activi.
Ce presupune activitatea asta? Cum e: zilnică, săptămînală, de vacanță?
Activitatea vine în completarea sistemului formal de educație din școală. Practic, se urmărește dezvoltarea abilităților de viață – în fiecare activitate există un obiectiv educațional care urmărește progresul copilului. Ca program, cercetașii se întîlnesc săptămînal, în week-end, și lucrează în sistemul patrulelor. O patrulă însemnînd un grup format din 4-8 cercetași conduși de un coordonator, care, în terminologia scout, se numește lider.
Deci un copil intră în sistem la 7 ani și-l părăsește la 24?
Poate intra la 7 ani sau mai tîrziu; poate ieși cînd vrea el, nu e obligatoriu să rămînă pînă la 24. Acceptăm membri noi oricînd, indiferent de momentul în care iau contact cu organizația. Programul educațional este repartizat pe patru categorii de vîrstă, paralele cu ciclurile formale: clasele I-IV (lupișori), V-VIII (temerari), IX-XII (exploratori) și studenți (seniori).
Liderul este unul dintre ei?
Nu, liderii sînt voluntari adulți și nu sînt neapărat cercetași trecuți prin programul educațional; pot fi cadre didactice, tineri care s-au alăturat mai tîrziu organizației. Pentru a-și depune promisiunea de lider, candidatul trebuie să participe la cursurile sistemului de formare intern, care cuprinde și o inițiere în pedagogia cercetășească, pedagogie specifică ramurii de vîrstă cu care va lucra.
Se echivalează studiile de specialitate sau toată lumea o ia de la zero?
Da, se ia de la zero, pentru că totul e foarte specific în metoda educațională scout. Calificările de specialitate ajută, dar caracteristicile metodei scout sînt specifice. Lucrăm pe cadre simbolice; activitatea are în spate o poveste, un cadru imaginar prin care trece copilul. De exemplu, la lupișori lucrăm pe Cartea Junglei: trecem prin fiecare etapă din poveste și dezvoltăm abilități ale personajelor cărții.
Asta ar fi teoria. Evident, practică se face în vacanțe sau în week-end, în parc, mă gîndesc.
Pentru voluntarii adulți există sesiuni de formare în week-end, teoretice și practice. Toate activitățile cu copiii și tinerii se desfășoară în natură. Doar pe perioada iernii se lucrează în interior, dar nu neapărat – și atunci există ieșiri de iarnă. Da, ne derulăm activitatea în zone verzi din orașe sau din afara orașelor; se călătorește destul de mult și pe munte.
Cum sînteți organizați? Sînteți ONG? Cum se formează bugetul?
Da, sîntem ONG. Bugetul se constituie din sistemul de cotizații, din finanțări nerambursabile europene, din donații și sponsorizări diverse.
Cît e cotizația?
50 de lei, anual, plătibili trimestrial. Există reduceri: cotizație socială, pe baza veniturilor familiei, sau redusă, pentru cazul în care mai mulți membri ai familiei sînt cercetași. Organizația mondială are 33 de milioane de membri, în 216 țări și teritorii, dar crește continuu.
Probabil la concurență cu ONU și cu FIFA, ca număr de membri. Aveți vreun eveniment anual, conferință sau campionat mondial?
Anul cercetășesc începe în octombrie și se termină în august; deschiderea anului îi reunește pe toți cercetașii. Pînă în luna iunie, cînd încep taberele – camp-urile locale, în care tot centrul participă la o activitate comună pentru 3-5-7 zile –, activitățile au loc la nivelul centrelor locale. În lunile iulie-august, au loc camp-urile naționale și internaționale, în care se reunesc cercetași de aceeași vîrstă, ori camp-urile tematice, cum e cel de la Centrul Educațional de la Nocrich, județul Sibiu, dedicat meșteșugurilor.
Cum e cu badge-urile?
Badge-urile, sau însemnele de progres, sînt acordate în funcție de abilitatea pe care o dezvoltă cercetașul și care este recunoscută de către colegi și de către lider prin înmînarea unei insigne.
Sînt multe, sînt puține, diferă de la o categorie la alta?
Sînt repartizate în mod echilibrat și sînt specifice, de la o ramură de vîrstă la alta, în oglindă cu abilitățile și caracteristicile vîrstei, corespunzînd cu tot ce înseamnă dezvoltare psiho-socială a copilului/tînărului în etapa respectivă. La exploratori, de exemplu, poate fi o confirmare a cît de activ ești: badge-ul care numără zilele în care participi la diverse camp-uri. Progresul personal este consemnat în carnetul de membru, care diferă ca design de la o categorie la alta.
Ce legătură, dacă este vreuna, au patrulele de cercetași cu fostele detașamente de pioneri comuniste?
Nu știu dacă au vreo legătură. Sînt atît de diferite încît nu pot fi comparate. Noi facem educație pentru viață.
Aia era propagandă de partid, e adevărat, dar credeți că au încercat să se apropie de sistemul vostru de organizare, să mimeze în vreun fel mișcarea de cercetași?
Mi-e greu să spun. Sînt două sisteme total diferite. Diferim foarte mult ca scop, obiective, principii. Cercetășia este un mod de viață. Promisiunea cercetașului e un lucru foarte personal (îți promiți să respecți toată viața principiile Cercetășiei); în celălalt sistem nu cred că era o decizie personală.
Personal, mă interesează cel mai mult latura educației montane juvenile. Merg periodic pe munte și m-am întrebat deseori cine mai face educație montană, cine îi mai învață pe copii regulile muntelui. Orientare, prim-ajutor, lucru în echipă…
Sisteme de supraviețuire, marcaj de traseu, ecologizare… Acestea sînt activități foarte curente la toate categoriile cercetășești: peste aceste noțiuni fundamentale, pilonul de bază, vine educația specifică vîrstei.
Aveți un program de atragere a copiilor? Mergeți prin școli sau vin ei spre voi, cum se întîmplă?
Avem mai multe solicitări decît capacitatea de voluntari adulți. Copiii vin, părinții vor să-i înscrie la Cercetași pentru a le dezvolta abilități de socializare, adaptabilitate, flexibilitate, leadership…
…conexiune cu ceilalți, întrajutorare…
Da. Deci, în principiu, nu avem probleme în a găsi copii și tineri dornici de a intra în organizație. Mai greu e cu liderii, care lucrează în sistem de voluntariat și trebuie să-și sacrifice din timpul liber personal în mod periodic: se angajează ca, în aproape fiecare sîmbătă, într-un anumit interval orar, să aibă activitate cu copiii. Sîntem una dintre puținele organizații care practică voluntariatul de lungă durată.
E un commitment, cum ar spune Lordul Baden-Powell. Văd că uniforma are niște semne distinctive.
Cămașa de cercetaș are brodate un set de patru însemne naționale și logo-ul organizației mondiale, floarea de crin.
Concret, ce trebuie să facă un părinte pentru ca și copilul său să fie cercetaș? Cum ajunge la voi?
Cel mai simplu e să intre pe site-ul nostru scout.ro sau să sune la 07CERCETAS. Dacă e din București, ne poate vizita, dacă e din provincie, se poate prezenta la cel mai apropiat centru local. Dacă sînt mai mulți oameni interesați care formează un grup, îi ajutăm să dezvolte o inițiativă la nivel local – practic, așa se nasc filialele. Patrula are, cum deja v-am spus, 4-8 membri, două patrule compun o unitate, două unități formează un centru local. Inițial, unitățile sînt coordonate de centrul local aflat în proximitate, cu care colaborează, își derulează activitățile împreună, pînă obțin experiența necesară și devin independente. Exemplu recent: Cîmpia Turzii cu Cluj.
De ce ar trebui să devin cercetaș?
E suficient să enumăr cîțiva dintre pionerii Cercetășiei din România: Regele Mihai, Mircea Eliade, Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Nicolae Iorga, Ion Rațiu.
(articol publicat în Cațavencii nr. 6/289 din 15 februarie 2017 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment