Locul: Vineri noapte, împreună cu prietenul și colegul de călătorie balcanică Liviu, hălăduiam prin centrul Sofiei, pe străzi animate de consumatorii tineri ai barurilor și teraselor locale, cu un ochi pe GPS și cu celălalt pe traficul pietonal, căutînd febril adresa Angel Kanchev, 21A: coborîserăm de vreun sfert de oră din trenul Ruse-Sofia (care ajunsese în capitala bulgarilor cu o întîrziere tipic românească de 45 de minute) și voiam să ne luăm cît mai repede în primire paturile închiriate la Art Hostel and B&B. Uite-așa făceam un check-in foarte tîrziu, aproape de miezul nopții, într-o clădire veche de peste o sută de ani devenită, de vreo 15 ani, casă pentru călători.
Prețurile: Cu 14 leva – eu, plus 19 leva – Liviu (care rezervase săptămîna trecută, la cîteva zile după mine, ultimul loc disponibil), adică 33 de leva (o leva e, oficial, 2,33 lei), ne-a ieșit de-o cazare la etajul doi, cum urci scara închisă cu grilaj de la parter, ușa din dreapta, într-o dublă cu trecere prin ea spre dormitorul de șase paturi al altor backpack-eri. În prețul ăsta am avut inclusă și cîte o băutură de bun venit, vodcă cu un strop de chestie verde, mentolată, parcă. De fapt, cîte două (bonus din partea recepționerului, pentru că i-am fost simpatici), în barul de la subsolul cu încăperi mici, țevi de ventilație acoperite cu stickere colorate și pereți decorați cu grafitti-uri psihedelice de artist nebun, unde…
Oamenii: …niște localnici socializau la un pahar sau o sticlă de vorbă cu clienții hostelului. Am socializat și noi un timp, cît ne-am băut shot-urile – trei, pentru că puștiul care făcea pe barmanul a mai dat și el unul, din partea lui – și berile recomandate de specialistul de după tejghea, Stolichno (0,4 l, 7,1% alcool, 3 leva), respectiv, una cu nume doar în chirilică, urs pe etichetă și aromă de ghimbir (0,33 l, 4,5%, 2,5 leva). Pînă pe la 1,30 a.m., cînd, în playlist-ul cu piese trase în banda reggae, s-a ajuns la un The Final Countdown cîntat atît de lălăit, încît ne-a luat instantaneu un somn hipnotic.
Ambianța: Decadentă, de casă burgheză stil început de secol XX ajunsă în mizerie, cu igrasie pe la colțuri, uși care se închid aproximativ și duș repede inundabil, dar cu aere de boemă artistică hipsterească. Patul a fost relativ OK, chiar dacă, neavînd picioare, coborîse forțat salteaua un nivel spre podea, pînă la parter. Partea a doua din B&B n-am mai apucat s-o evaluăm: micul dejun se servea începînd cu 8,30, oră la care eram deja în drum spre autogară. Autobuzul de Skopje nu putea pleca fără noi.
(articol publicat în Cațavencii nr. 12/295 din 29 martie 2017)
Be the first to comment