Expediția de testare a hostelurilor scoțiene, începută acum un an și ceva, pe teren, și acum cîteva săptămîni, în revistă, continuă de la Edinburgh la Glasgow, cu o cazare în Tartan Lodge Hostel.
Locul: În nord-estul orașului, la extremitatea cartierului Merchant City, fostul centru al perioadei medievale, lîngă dealul cu cimitir pe vîrf Necropolis și autostrada M8. 235, Alexandra Parade, mai exact, dacă vrei să ajungi cu taxiul. Pentru că ai ceva de mers ca pieton, hostelul fiind situat cam depărtișor față de centru și la vreo jumătate de oră distanță de gară/autogară. Clădirea – fostă biserică, se pare –, arată cu totul deosebit față de orice altă cazare budget (vezi poza alăturată): o bucată de castel cărămiziu de secol XVII, din exterior; un labirint de holuri și scări acoperite cu mochetă stil tartan, postavul cadrilat din care e făcut kilt-ul, din interior.
Prețurile: Camera 110 din turn repartizată de majordomul modern care m-a așteptat după ușă, în recepție, m-a costat 10 lire. Adică patul 7, un etaj de bunk-bed, unul dintre cele opt locuri la condiții de hotel de două stele, cu baie în cameră, locker sub pat, două prize și raft pentru depozitat diverse lîngă pernă. Alți bani ți-ar mai trebui, eventual, în sala de mese cu televizor LED de diagonală mare pus non-stop pe știri, la cele două automate. Unul pentru nevoi fiziologice (apă – 50 pence, doză de Cola – 80 p, baton de Snickers – 90 p), altul pentru cele neurologice (slot machine).
Oamenii: Cînd am intrat în cameră, pe la prînz, singurul locatar prezent era Hunor, un student austriac născut prin Miercurea Ciuc, cu bunici încă vii și în zonă, dar care, of course, nu știa absolut deloc românește. În afara lui, n-am mai comunicat cu nimeni, cu excepția coreencei din patul de dedesubt. Dacă cele cîteva replici monosilabice, cînd ne întîlneam pe lîngă scărița de urcat în patul meu, pot fi considerate comunicare.
Ambianța: Confortabil, curat, cald. După oboseala acumulată în zilele precedente, anesteziat de atmosfera asta de cuib, am tras de coadă un pui de somn pînă după-amiază, înainte de ieșirea în oraș pentru un sightseeing de seară și o bere în cîrciuma metalică Solid Rock. Dimineață, am plecat relativ devreme, pregătit de încă o zi de hălăduit prin muzeele Glasgow-ului, evitînd amenda de 5 lire pentru check-out după 11 a.m.. Apropo de amendă, mai există una în afară de asta: dacă vrei să plătești cu cardul, așteaptă-te la o taxă suplimentară de 3 lire. Hostelierul scoțian are doar mînă de luat.
(articol publicat în Cațavencii nr. 7/290 din 22 februarie 2017)
Be the first to comment