La recomandarea gazdei din Moisei (No, amu e musai să mereţi și la Borșa!), ne urnim pe la prînz spre fostul oraș minier vizitat de localnici, actualmente italieni sau spanioli, doar de Paște și Crăciun.
Să ajungi în perioada sărbătorilor de iarnă în Borșa e ca o întoarcere la satul bunicilor din copilărie. Pe străzile care înconjoară biserica veche din lemn Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil (construită la 1700 și pictată în interior cu culori vegetale), forfotește o mulțime veselă: alaiuri de feciori îmbrăcați în costume tradiționale, colindători cu măști și clopoței, cete de irozi în sumane albe.
Excursia continuă spre stațiune (Complex, cum i se spune aici), aflată la vreo 10 km de Pasul Prislop și granița Maramureș/Bucovina: o ciupercărie de vile și pensiuni, majoritatea noi – practic, un sat de vacanță împrăștiat pe dealurile printre care șerpuiește drumul spre pîrtie.
O cursă cu telescaunul e 8 lei (15 lei, dus-întors) și durează puțin peste un sfert de oră; balansoarul pe cablu urcă încet spre vîrful Știol (1611 m), pe deasupra cristianelor schiorilor. Capătul telescaunului e punct de plecare în expediții mai lungi (vîrful Pietrosul Rodnei – 2303 m, lacul Iezer și Tăurile Buhăescului) sau mai scurte (Cascada Cailor, lacul Știol).
De sus, totul se vede clar în aerul rece. Brazii înzăpeziți ai Munților Rodnei, hornurile caselor fumegînd în vale. Din căști se aude piesa zilei: Alexandru Andrieș – “Alb”.
(articol publicat în Cațavencii nr. 26 din 21 decembrie 2011 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment