La conferința de presă de marți, de la Azuga, Hotel Carpat Inn****, cu jurnaliștii asociației Travel Pro, primarul orășelului-stațiune, Adrian Purcaru, ne-a descris peisajul turismului local. Unul în care sînt doriți mai mulți investitori și mai puțini urși.
Azuga este, de obicei, zona pe care oamenii o văd doar din mașină, în drum spre Sinaia, Brașov sau alte destinații. În acest context, ce măsuri luați în mod eficient pentru ca Azuga să devină o destinație de sine stătătoare pentru turiștii din România și din străinătate?
Menirea noastră, de douăzeci de ani încoace, este să reușim să convingem lumea să vină la Azuga. Mai întîi de toate, trebuie să îi ajutăm să ne cunoască. Pentru marea majoritate a oamenilor, Azuga înseamnă doar tranzitarea localității pe DN1. Astfel, la începuturile noastre ca stațiune turistică, a trebuit să creăm un program de evenimente cu mare adresabilitate. Poate vă aduceți aminte de acele transmisii în direct, de ore în șir, de la Azuga, cu spectacole precum „Iarna Nu-i Ca Vara”, cu formația Hi-Q și toți artiștii în vogă de atunci. Acele evenimente aduceau în fiecare week-end între 5.000 și 10.000 de spectatori. Ăla a fost momentul în care România a cunoscut cu adevărat Azuga. Vorbim despre anii 2000, perioadă în care Azuga a fost recunoscută oficial ca stațiune turistică de interes național.
De atunci și pînă acum, am încercat, prin parteneriate cu mediul privat, să atragem investiții în hoteluri și pensiuni, dar și să dezvoltăm pîrtiile de schi, să le dotăm cu instalații de zăpadă artificială și cu infrastructura necesară. Cel puțin un lucru știu sigur că îl facem bine: oferim pîrtii foarte bine amenajate schiorilor care aleg să vină la Azuga. De cîțiva ani, punem la dispoziție și trasee pentru mountain bike prin pădurile din zona pîrtiilor de schi, care pot fi accesate direct cu telegondola.
Altfel, Azuga nu are o tradiție turistică istorică, fiind un fost oraș industrial care s-a confruntat cu mari probleme economice și sociale după anii ’90. A trebuit să pansăm și multe răni din acest punct de vedere, și asta cu un buget foarte mic. Tocmai de aceea am fost întotdeauna deschiși către mediul privat pentru a atrage investitori, deoarece bugetul local nu ne permite să investim milioane de euro în fiecare an în tot ceea ce ne lipsește.
Cum îi atrageți, mai exact, pe acești investitori?
În anii anteriori, Azuga a creat proceduri de vînzare sau de concesionare a unor terenuri – mai bine zis de concesionare, pentru a putea controla obiectivul final al investiției pentru pensiuni și hoteluri. Hotelurile pe care le avem astăzi s-au realizat în urma unei asemenea inițiative. În general, sîntem deschiși către oricine are de gînd să investească, chiar și într-o afacere mică.
Mai nou, ne îndreptăm atenția și către zona comercială și economică. Avem discuții pentru dezvoltarea unor complexe comerciale care să sporească taxele și impozitele locale, crescînd astfel veniturile la bugetul local, dar și oferind oportunități de angajare pentru azugeni și ușor, ușor, o dezvoltare economică sustenabilă.
Ne puteți oferi un exemplu de investiție care va avea loc în perioada următoare?
Pregătim acum documentația și un studiu de oportunitate pentru a realiza un telescaun în zona pîrtiei Cazacu, pentru a deservi o bucată de pîrtie încă neutilizată. Avem și o astfel de zonă: este defrișată de douăzeci de ani și amenajată ca pîrtie de schi, dar pînă astăzi nu a beneficiat de un transport pe cablu care să o deservească în mod direct. Sper ca pînă la sfîrșitul anului să avem un contract încheiat cu un investitor pentru realizarea acestui proiect.
Unul dintre modurile în care o stațiune se poate promova este parteneriatul public-privat, în special prin crearea unei Organizații de Management al Destinației (OMD). Există așa ceva la Azuga sau aveți în plan un astfel de parteneriat? Sau măcar o asociație de promovare a turismului?
Sîntem deja parteneri într-un OMD județean, alături de Consiliul Județean Prahova și încă două localități din județ. Poate nu este cea mai bună variantă pe termen lung, iar pe viitor ne gîndim să creăm un OMD local. Însă, pentru moment, am făcut acest pas pentru a putea fructifica ultimele oportunități de finanțare lansate prin PNRR, destinate stațiunilor care sînt membre în astfel de organizații. Încercăm să valorificăm acest statut și să obținem finanțare pentru a dezvolta infrastructura turistică.
Ați vorbit despre investitori. Care este mesajul dumneavoastră pentru ei? Cum îi încurajați să vină la Azuga?
În primul rînd, le transmitem că sîntem foarte deschiși și comunicativi. Ascultăm opiniile și dorințele lor și încercăm să găsim modalități de a le integra în planurile urbanistice, astfel încît să se potrivească și cu viziunea noastră de dezvoltare.
Am văzut prin stațiune cîteva indicatoare cu mesajul: „Atenție, urși!”. Este o problemă reală în Azuga?
Da, este o problemă extrem de reală. De altfel, este o problemă în toate zonele montane din România, cu atît mai mult pe Valea Prahovei, unde sîntem înconjurați de păduri. Numărul urșilor a crescut foarte mult din cauza unei gestiuni defectuoase a acestei specii, în ultimii zece ani. Spun „gestiune” deoarece acest termen înglobează mai multe măsuri care trebuiau luate la momentul oportun de către Ministerul Mediului, Romsilva, Gărzile Forestiere și de către gestionarii fondurilor cinegetice.
Astfel, noi astăzi doar decontăm efectele negative. Trebuie să ne organizăm și să cheltuim resurse din bugetele locale pentru a gestiona situația. E greu de zis dacă soluția este să îi împușcăm sau să îi relocăm. De relocat nu se mai poate nicăieri, deoarece nici un fond de vînătoare nu îi mai acceptă; habitatele sînt deja suprapopulate. Prin urmare, trebuie să îi prindem și să acționăm într-un domeniu în care micile primării nu au, în primul rînd, experiență. Nu mă refer aici la Brașov sau la alte municipii mari care au resurse financiare și umane substanțiale pentru a rezolva o asemenea situație. Există multe primării mici în această postură.
Concret, ca să vă dau un exemplu, acum două săptămîni, am achiziționat o cușcă specială pentru capturarea urșilor, care ne-a costat 15.000 de euro din bugetul local. În loc să facem semnalistică pentru turiști sau să mai amenajăm două trasee de biciclete, noi, Primăriile, investim în cuști de capturare. Doar într-o țară ca România se întîmplă așa ceva. Alte țări care s-au confruntat cu probleme legate de prădători mari au rezolvat situația cu specialiști în domeniu, nu prin intermediul unei primării de comună sau oraș mic, care nu are nici experiență, nici personal calificat.
Evident, colaborăm cu Ocolul Silvic Azuga în baza Ordonanței 81. Sîntem obligați să avem un contract cu gestionarul fondului de vînătoare pentru a interveni în aceste situații, dar, repet: De ce responsabilitatea este la Primării, cînd personalul specializat și responsabil de acest fenomen se află în altă parte?
Și după ce prindeți ursul în cușcă, ce se întîmplă mai departe cu el?
Mă feresc să dau detalii tehnice despre acest proces, pentru că, imediat, jumătate din țară ar sări să mă critice pentru măsurile luate. Vă pot spune doar că respectăm întru totul prevederile Ordonanței 81, care stabilește condițiile în care se poate interveni. În prezent, legislația permite extragerea exemplarului periculos. Termenul legal este „extragere”, iar aceasta se realizează fie prin eutanasiere, fie prin împușcare. Încercăm să folosim una dintre cele două metode, deoarece avem cel puțin zece exemplare de urs care intră, zilnic, în localitate prin diferite zone. Azuga este înconjurată de păduri; latura de sud se află la o distanță de pînă în 800 de metri de cea de nord, ceea ce înseamnă că orice punct din oraș este o zonă propice prin care urșii pot intra fără probleme.
Nu considerăm că ursul este dușmanul nostru și nici nu am făcut din gestionarea acestei probleme scopul activității noastre administrative la Azuga. Totuși, trebuie să facem ceva, pentru că există un risc real ca aceste întîlniri să genereze situații extrem de periculoase.
Cît de mult afectează turismul această situație?
În principiu, ursul nu vine în oraș sau în localități ca să mănînce oameni, cred că toți am înțeles acest lucru. Ei vin să își caute hrana într-un mod mai facil, deoarece numărul lor mare nu le mai permite să găsească destule resurse în arealul forestier. În general, urșii evită contactul cu omul. Totuși, sînt exemplare care s-au obișnuit deja cu prezența umană și nu mai manifestă teamă. Acesta este pasul premergător momentului în care prind curaj în contactul direct cu oamenii. Nu vreau să așteptăm pînă se ajunge acolo. Sper că problema se va rezolva și prin alte mijloace și metode. Am observat că ursul este un animal foarte inteligent, care pricepe extrem de repede, și nu va trece mult timp pînă cînd această prezență insistentă în localități va crea pagube și probleme foarte mari.
Cît de important este turismul de business pentru dezvoltarea stațiunii?
Turismul de business este o categorie care ar putea constitui oricînd un mod de a umple baza de cazare din Azuga. De altfel, în momentul de față nu sîntem în măsură să facem mofturi cînd vine vorba de anumite nișe turistice. Chiar dacă Azuga are o tradiție în școli de schi, școli de biciclete sau tabere pentru copii – un domeniu cunoscut, în care ne pricepem să le oferim celor mici un timp liber petrecut cu folos – o parte dintre hotelieri au învățat să se adreseze și segmentului corporate. Aceștia organizează deja teambuilding-uri și pachete specializate pentru acest tip de turism.
Dacă spuneți că nu faceți mofturi, cui vă adresați totuși atunci cînd promovați Azuga? Care e categoria de turiști pe care vă doriți în mod special să o atrageți?
Trebuie să plecăm de la potențialul nostru real și să fim realiști. Ne adresăm turistului de aventură, pasionat de munte, de trasee montane, de ciclism și de schi. În jurul acestor elemente ne putem creiona o strategie clară de dezvoltare.
Ce mai poate face un turist care vine în Azuga, în afară de aceste activități montane și de a respira aer curat? V-ați gîndit la alte tipuri de activități care să îi determine pe oameni să-și prelungească sejurul aici?
Din acest punct de vedere, oferta locală este destul de limitată, în prezent. În afară de vestitele crame Rhein, cu o tradiție și istorie bogată în producerea renumitului vin spumant, care oferă tururi ghidate cu vizitarea pivnițelor și un mic muzeu, nu avem alte obiective antropice care să ne ajute. Însă, poziționarea noastră pe Valea Prahovei este extrem de avantajoasă. O cazare într-o zonă liniștită ca Azuga, cu un aer atît de curat, este o oportunitate și pentru cei care vor să viziteze Castelul Peleș din Sinaia, Castelul Cantacuzino din Bușteni sau chiar Castelul Bran.
Aveți evenimente cu tradiție care să atragă publicul pe parcursul anului sau aveți în plan un calendar de evenimente?
Există o tradiție, dar tot în domeniul evenimentelor sportive legate de mountain bike, alergare montană și schi. Organizăm în fiecare an competiții naționale cu peste 500 de participanți. De pildă, la concursul de alergare montană de anul trecut am avut 1.200 de participanți prezenți în Azuga pe parcursul unui singur week-end. Vom organiza acest eveniment și în acest an, în luna octombrie.
Cam acestea sînt evenimentele, momentan. Un program mai amplu și mai ofertant ar presupune niște cheltuieli pe care bugetul local nu și le permite în contextul economic actual. De asemenea, și agenții economici cu care am putea colabora se confruntă cu dificultăți. Am considerat că nu este momentul potrivit să insistăm cu solicitări de sponsorizări sau parteneriate, în condițiile în care mulți dintre ei sînt la limita supraviețuirii.
Cum vedeți viitorul Azugăi ca destinație pentru evenimente și, mai ales, pentru turismul corporate?
Eu sper să fie un viitor luminos, cu perspective bune. Însă, repet, aștept să depășim această criză economică. Astăzi, orice discuție cu un agent economic sau cu un potențial investitor presupune o gîndire și o regîndire a planurilor de investiții. Este un moment în care lumea preferă să spună: „Mai degrabă nu investim acum, așteptăm un an sau cîteva luni”. Cu toate acestea, noi rămînem deschiși.
Azuga are încă un potențial uriaș de dezvoltare de la zero, deoarece deținem fostele platforme industriale – fabricile închise și demolate după Revoluție – care însumează cîteva hectare de teren dotate cu utilități și cu tot ce este necesar. În total, vorbim despre aproximativ 20 de hectare de teren în mijlocul României, chiar pe Valea Prahovei, cu un potențial imens de investiții.
Marea problemă este că toate aceste terenuri se află în proprietate privată, ceea ce înseamnă că nu putem gestiona noi, în mod direct, o strategie de investiții. Dar sîntem în discuții destul de avansate cu proprietarii și am reușit să îi convingem pe unii dintre ei să demareze proiecte.
De exemplu, sîntem în etapa de emitere a autorizației de construire și a certificatului de urbanism pentru un complex comercial pe fosta platformă a Fabricii de Sticlă. Această zonă va fi tranzitată de viitoarea variantă ocolitoare a orașului, care este deja în curs de realizare. Astfel, se va crea un vad comercial foarte bun acolo, ceea ce ne va aduce o perspectivă de dezvoltare economică și venituri suplimentare la buget.
(articol publicat de catavencii.ro)
Be the first to comment