În Dumbrava Sibiului, pe partea dreaptă a drumului spre Rășinari și Păltiniș, în păduricea spartă de poienițe care împrejmuiește un lac, se întinde un sătuc ceva mai special, care are alți cetățeni în fiecare zi: ASTRA, muzeul etnografic în aer liber amenajat pe 96 de hectare, o Românie rurală la scară mică în care vizitatorii conaționali se pot întoarce în timp intrînd în curtea locuinței bunicilor/străbunicilor lor, iar cei străini pot înțelege cîte ceva din vechea spiritualitate românească. Varietatea gospodăriilor în care întîlnești pensionari supraveghetori care mai dau cu coasa prin bătătură sau mai bat un cui în gard acoperă tot teritoriul țării: case ale familiilor de preot din Poiana Vadului, Alba, de rogojinari din Văleni, Gorj, de fierari din Călinești, Maramureș, de olari din Marginea, Suceava, sau de pescari din Mahmudia, Tulcea, transplantate cu grijă din locul original, trăiesc o a doua viață aici, în noua acasă de la marginea Sibiului.
O plimbare pe ulițele-alei ale Muzeului ASTRA e o lecție de istorie a satului românesc în lut, paie, lemn și piatră, care, în miros de flori de cîmp și iarbă proaspăt cosită, spune ochiului interesat povestea tradițiilor și obiceiurilor țăranului român, cu subiectul elementelor de arhitectură rurală ale acareturilor (hambare, cămări, ateliere, garduri, pridvoare cu stîlpi sculptați) și predicatul uneltelor primitive ale meșteșugurilor tradiționale (argăsit, olărit, țesut, potcovit), meserii și îndeletniciri pe cale de dispariție sau sucombate de mult. Că privirea ți-e atrasă de căruța moldovenească, poarta maramureșeană și moara cu cai bănățeană sau de clădirile-vedetă, școala comunistă de sat de munte a anilor ’50 cu bănci spartane pavoazată cu steagul partidului și portretele tătucilor nației, Stalin și Dej, sau căsuța pomicultorilor din Vlădești, Vîlcea de pe bancnota de 10 lei, e aceeași încîntare: te uiți avid în jur, fără să te plictisești, căutînd și găsind peste tot mici etno-comori ale patrimoniului cultural național.
Singura clădire modernă este cea de la intrare, în care, pe lîngă birouri și casierie (apropo, să citim de pe afiș și prețurile de acces: adulți – 17 lei, pensionari – 10 lei, copii și studenți – 3,50 lei), există un magazin cu suveniruri autentice, nu cu plasticurile chinezești cu care ne-au obișnuit vînzătorii de marginea drumului: ii și tricouri cu România, vase de lut, naiuri, păpuși-țărăncuțe, căluți din lemn. Tot de aici poți închiria un mijloc de locomoție – o bicicletă electrică, o caleașcă cu cai sau o barcă cu care să vîslești alene pe lîngă cîrdurile de rațe și gîște de pe lac. După plimbare, în pauza de prînz, te așteaptă bucatele restaurantului-han cu mese în curte, la umbra stejarilor, de la ieșire.
Pentru localnici și pentru turiștii Sibiului, o zi de relaxare (inclusiv cu copiii) poate fi petrecută foarte plăcut și altundeva decît în parcurile orașului. Cîțiva kilometri mai încolo, în Muzeul ASTRA, savurînd timpul molcom al vieții la țară din poveștile lui Creangă, care curge continuu după ora exactă dată de mugetul animalului care cere hrana și de brazda care așteaptă sapa, la răsărit.
(articol publicat în Cațavencii nr. 41/376 din 17 octombrie 2018 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback