Baruri europene: Papidoux, Düsseldorf

Papidoux bar, Düsseldorf. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Papidoux bar, Düsseldorf. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Am bîjbîit nițel pe străduțele din Altstadt, Orașul Vechi al Düsseldorf-ului, pînă cînd, enervat, am deschis GPS-ul și am dibuit ușile albastre de la intrarea în Papidoux, barul rock pitit după o biserică de pe Liefergasse, 7. Mi-l recomandase călduros Sven (Dude, once in D-dorf, you have to go to Papidoux!), amicul hamburghez care a locuit cîțiva ani și în Düsseldorf, actualmente transferat cu job-ul tocmai în Costa Rica: auzind că ajung prin zonă, m-a rugat (get your ass there!) să trec pe-acolo, să beau o bere în cinstea lui și să-i transmit salutări cordiale (give my best **** and **** to TB!) barmanului Torben – pentru prieteni, TB.

Așa că iată-mă intrînd într-un pub mic, întunecos, cu pereți tapetați macabru, cu cranii, și canapele din piele pe care, pînă mi se obișnuiesc ochii cu bezna, le descopăr întîi cu genunchii. E miercuri, pe la 5 și ceva după-amiază, și puținii clienți, niște rockeri clasici (plete, geacă de motor, curele cu ținte, inele din argint) joacă fussbal la masa de lîngă ușa de la budă, pe ritmurile tobei lui Lars de la Metallica. În bar, pe ecranul monitorului din colț, deasupra rafturilor cu sticle, curge continuu un slideshow cu poze făcute în Papidoux de-a lungul timpului; recunosc, printre tricouri cu primele albume Slayer, cîteva frizuri din anii ’80. Abia apoi văd, deasupra barului, placheta de onoare – 20 de ani de Papidoux –, plină cu autografele tremurate, emoționate de la atîta alcool, ale, probabil, clienților fondatori, datată 1 martie 2005.

Din păcate, n-am putut sta prea mult. După ce-am făcut cunoștință cu TB, neamțul imens care se mișcă cu o iuțeală uimitoare în spatele tejghelei, am băut cîteva pahare din berea casei (Altbier, neagră; un euro paharul de 200 ml doar în happy days, miercurea și joia, în rest e 1,50) și am fost tratat cu niște Sepultura și Rammstein din partea casei, am vizitat rapid buda tapetată cu postere, apoi, cu regret, am șters-o spre casă: gazda mă aștepta la cină cu (ce altceva?) o pereche de cîrnați stropiți cu bere și nu se făcea să întîrzii. Sven, my man, if you read this, TB is returning your best **** wishes. Tchüss!

(articol publicat în Cațavencii nr. 47/74 din 28 noiembrie 2012 și pe catavencii.ro)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.