Aflăm cu oarecare întîrziere că, acum cîteva week-end-uri, 70 de agenții de turism mici și mijlocii reprezentate de vreo sută de agenți, bloggeri activi pe platforma infotripisti, s-au întîlnit undercover la Predeal pentru un team building de asociație all-profit, care să protejeze veniturile membrilor în condițiile de criză în care turistul preferă un concediu cu mașina personală, la cort și cu mîncare din sacoșă, unui sejur prin agenție. Infotripiștii au fost cazați la Pensiunea Ursulețul și la Cabana Schiorilor, au băut și dansat în clubul The Office, deschis special pentru ei, și au pus țara turistică la cale, în ședințe furtunoase, cu invitați speciali (Liviu Cocoș, primarul Predealului, patron de hoteluri în Predeal și Pîrîul Rece, Dan Mălușel, proprietar The Office).
După vizionarea cu mare interes a filmulețului (3,5 ore) evenimentului, difuzat pe un canal privat de YouTube, for their eyes only, sîntem în măsură să vă prezentăm un rezumat al documentarului, cu informații de insider pe care clientul nu (trebuie să) le știe: discuțiile prezidate de Alin Burcea, fost ministru al Turismului și vechi comersant de vacanțe la Paralela 45, au analizat probleme diverse, de la tendința actuală a pieței spre destinații ieftine și scurtcircuitele (neturistice) pe traseul tour-operator – reseller – client la pierderea încrederii în agenția de turism, privită doar ca un intermediar al furnizorului (hotelier, transportator). Să detaliem:
*Prețuri. Early-booking vs. last-minute. Clientul trebuie educat să nu mai aștepte last-minute-uri moca, ci să plătească early-booking-uri care, de multe ori, în ziua plecării, se vor dovedi mai scumpe decît prețul pieței. (Cum vă sună Jamaica, last-minute, 600 de euro?)
*Comisioane. Spinoasa relație tour-operator – detailist. Și, mai ales, detailist-detailist: agentul X se crizează că agentul Y cedează din comisionul primit de la tour-operator și-i fură clientul, ca să-și atingă target-ul. Se ajunge, astfel, la o bătaie pe clienți (pe “țărani“, pe “fraieri“, cum au fost catalogați – off the record, desigur –, de către un reprezentant de agenție mare, turiștii care intră pe ușa agenției chitiți să ceară oferte, să compare prețuri și să negocieze reduceri), la un fel de licitație olandeză, în care cîștigă (puțin) cine discountează mai mult prețul de listă. Avantaj client, dar gura noastră ce mai mănîncă? Soluție: s-a căzut de acord că ar trebui înființată o comisie anti-dumping și semnat un protocol, un fel de gentlemen‘s agreement între tour-operator-i, care să impună ca detailistul să nu vîndă sub prețul tour-operator-ului, iar tour-operator-ul să nu vîndă direct către client. Și marmota… știți voi ce făcea marmota.
*Igienizarea pieței de agențiile țepare care șubrezesc imaginea, și așa cam dărîmată, a breslei. Asigurările turistice sînt scumpe, pentru că, în caz de insolvență/faliment, daunele sînt mari. Exemplu: de vreo doi ani, se zvonea în tîrg că defuncta Kara Travel are probleme (i-a servit unui partener extern o țeapă de vreo cîteva zeci de mii de euro), dar n-a bătut nimeni la ușa ei s-o întrebe de sănătate. Și să-i retragă licența.
*Reglementări în domeniu și căi de acțiune. Lobby și pressing la guvern pentru reducerea TVA-ului la turismul intern, revenirea la scutire de impozit pentru tichetele de vacanță, introducerea altor facilități pentru agenții în proiectul legii turismului, reducerea taxei de intrare (300 de euro, plus alte cotizații) în ANAT. De a cărei activitate, apropo, e nemulțumită toată lumea, dar încă nu s-a format masa aia critică necesară unei revoluții care să măture conducerea actuală și să pună pe funcții alți oameni, eventual dintre cei aflați în sală.
La final, înainte de credits, o informație utilă domnilor generoși (în Constanța, mai multe agenții pregătesc programe de turism sexual) și niște numere interesante, la care vă lăsăm să vă gîndiți, în liniște, și după ce puneți tableta pe noptieră: 36.000.000 (euro, bani pentru tîrguri de turism pe care ANT încă nu i-a folosit), 18.500 (turiști moldoveni în România, în 2012, față de 65.000 în Bulgaria), 50 (procente, discount-ul pe care îl poate obține agenția de turism la pachetul de servicii al hotelierului predelean, în sezon, în cursul săptămînii, față de tarifele de week-end). Ăsta, ultimul, e pentru cine se întreba de ce Predealul, iarna, e mai scump decît Kitzbühel-ul.
(articol publicat în Cațavencii nr. 41/119 din 16 octombrie 2013 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment