O hoinăreală de turist în Praga e oarecum diferită de sightseeing-ul obișnuit de capitală europeană: aici, parcursul traseului se face obligatoriu cu escale intermediare pentru pauze de alimentare. Cu bere, evident. Bagi o piață, o clădire istorică, un turn vechi cu ceas, ceva – pac, o intrare în U Fleku. Podul Carol, Vltava, muzeul Kafka? Pac, o bere, peste drum, la Svejk. Te-ai rătăcit și nu mai știi drumul – pac, te consulți cu o halbă în prima cîrciumă și-apoi mai vezi tu. Și uite-așa, pac-pac, pac-pac, din uliță în străduță și din pivovar în berărie, faci cunoștință cu orașul și cu berile lui. Mare atenție, însă: corelează dimensiunea traseului cu pregătirea ta fizică, să nu rămîi fără cunoștință.
Cam așa a decurs și plimbarea mea prin Praga, însoțit de Cristi și Moni, gazdele mele cu veleități de ghizi. Prima oprire am făcut-o relativ repede, la sugestia lor, în Václavské námestí / Piața Wenceslas, pe capătul opus Muzeului de Istorie, la Café Tramvaj 11, unde două tramvaie vintage s-au retras de pe traseul 11 și au făcut definitiv stație lîngă cîteva mese. O terasă-cafenea-berărie foarte turistică, dacă mă întrebi pe mine, dar n-am avut inima aia să le refuz invitația. În meniul atașat unui fund de lemn (?), printre fotografiile alb-negru ale unei mici istorii a tramvaiului praghez, noi, băieții, am găsit cîte o Pilsner Urquell, Moni un suc neacidulat. Ne-a servit o taxatoare blondă care semăna din profil cu Arabela, eroina serialului TV al anilor ’80, pentru cine a prins perioada de difuzare a acelui Harry Potter cehesc.
Vrei să știi prețuri? Un moment, să mă uit pe niște poze: a, uite, pe tabla de la intrarea în tramvaiul-bar scrie că berea noastră, la 0,5 l, era 65 de coroane cehești (2,36 euro, la cursul de astăzi). Nu mi-aș fi amintit altfel, pentru că nota n-am achitat-o eu. Cum nu-mi amintesc absolut nici un preț din excursia la Praga. Din simplul motiv că pentru toată consumația am plătit în avans, cu un cartuș de Marlboro. Adus de acasă lui Cristi. O afacere foarte bună pentru amîndoi: el a fumat vreo săptămînă la jumătate de preț, eu am fost scutit de schimbul valutar și de calculele de conversie de la fiecare plată. Cei aproximativ 100 de lei investiți în țară (în 2009, țigările erau mai ieftine) mi-au ajuns la fix pentru toată berea băută (moderat) în week-end-ul praghez.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/133 din 29 ianuarie 2014 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment