Locul: Cum vii de la Bibi, după ce treci de cîrciuma lui Șoni, imediat pe stînga, pe locul unde de-a lungul timpului au funcționat, cu intermitențe, un aprozar și un băruleț frecventat de o minoritate foarte underground, s-a deschis anul trecut Pura Vida, singurul hostel adevărat din Vama Veche (celelalte două autodeclarate hosteluri ale Vămii, Bazart și Elga‘s Punk Rock, sînt niște fake-uri: vînd doar engros, cu camera, nu cu patul, ca să explic popular, pentru neofiți, diferența tehnică față de o cazare clasică).
Prețurile: Relativ mari pentru România: contravaloarea în lei a 12 euro pentru un loc în dormitorul de opt paturi (ăla cu ferestrele imense care au vedere la o grădiniță de flori, gardul viu care o delimitează și umbrelele din stuf ale plajei). Dacă vrei să stai doar cu partenerul, într-o cameră privată, te costă un pic mai mult – 15 euro de om.
Oamenii: Managerul ambasadei backpacker-ilor în Vama Veche e Jack, un englez fîșneț la vreo 30 de ani; zilele astea îl ajută un cuplu de compatrioți, niște foști clienți care nu s-au mai putut dezlipi de Vamă și au rămas să facă parte din staff, contra cazare, pe termen nedefinit. Duminică, colegi de cameră mi-au fost o australiancă extrovertită, o canadiancă de origine italiană dintr-un orășel de pe lîngă Toronto, trei americance din New York aflate într-o vacanță europeană pe traseul Londra-Copenhaga-București-Vamă-Burgas-Istanbul, și singurii români din hostel, Matei, un canadian din Brașov ai cărui părinți au emigrat imediat după ‘89 la Montreal, și Raluca, o bucureșteancă întoarsă dintr-o expediție de voluntariat în Africa.
Ambianța: Dacă ți-ai cumpărat un pat în dormitorul mare (care e și un fel de spațiu comun, fiind contopit cu holul de acces la celelalte camere), l-ai luat doar ca să ai unde să lași rucsacul: Pura Vida nu e recomandat oamenilor care vor să doarmă noaptea. Duminică seară, capul răutăților a fost Dimitry, un londonez cu rădăcini oriental-balcanice (bunici arabi și bulgari), care instiga lumea la distracție: We‘re în f***ing Vama Veche: let‘s party, people! A fost atît de convingător încît a reușit să-i ridice din pat pe toți cei care voiau să se culce devreme, la 1 a.m., după ce, în week-end, majoritatea dormiseră doar cîteva ore adunate. Așa că, pentru cîteva ore, camera noastră s-a mutat pe terasa asociată hostelului, în barul cu hamace, perne pe jos și muzică de chill-out, unde s-a petrecut cu bere, vin și tequila într-o societate anglofonă, versiune la scară mai mică a Commonwealth-ului. De dormit, n-a mai dormit nimeni pînă spre dimineață, cînd răsăritul și un început de mahmureală ne-au trimis, pe rînd, pe la paturile noastre.
(articol publicat în Cațavencii nr. 27/156 din 9 iulie 2014)
Be the first to comment