Începînd de săptămîna asta, ne ridicăm de pe la mesele tavernelor grecești ale media trip-ului de anul trecut în Skiathos și Skopelos ca să ne așezăm, ceva mai departe, în sud-vestul extrem al continentului, pe scaunele teraselor portugheze ale excursiei de presă Aerotravel, ediția 2016, în Albufeira, stațiunea la Atlantic din provincia Algarve. Mai întîi pe cele ale restaurantului Café Oceano de pe esplanada de deasupra plajei centrale Praia dos Pescadores, o terasă separată cu panouri transparente de cîrciumile vecine, al cărei semn distinctiv e o ancoră mare arborată pe peretele cu vedere directă la ocean, printre mesele permanent ocupate.
Permanent ocupate pentru că mai mult te alege ea pe tine decît tu pe ea. Prin reprezentant, un chelner în tricou azuriu personalizat cu numele lor, al său și al terasei, care abordează amical trecătorii: văzîndu-ne nehotărîți unde să ne oprim pentru prînz, Bikash m-a acostat de parcă eram prieteni de-o viață, întrebîndu-mă direct ce-aș/am mînca și făcîndu-mi recomandări din meniu. Mi-a plăcut atitudinea lui deschisă și, după o scurtă consultare cu ceilalți, am acceptat oferta, moment în care omul nostru a construit rapid o masă de opt persoane din patru măsuțe lipite parțial sub o umbrelă imensă, ca un catarg cu pînze desfășurate pe orizontală.
Pentru curioșii care aruncă mereu un ochi prin farfuriile celorlalți, să precizez că, la capătul de masă însorit, cel mai apropiat de aleea plimbăreților și valurile oceanului, s-au comandat specialitățile casei paella à la valenciana și cataplana de marisco (cataplasma asta e o mîncare tradițională portugheză, un fel de tocăniță – de fructe de mare, în cazul de față); la umbră, s-a mers ceva mai light, pe pui cu sos de ciuperci, la mine, și grătar de pește-spadă, la vecinul Cristi, ghidul, șoferul și șeful delegației. La capitolul băuturi, ușor afectat de excursia nocturnă prin barurile locale din ajun (am ajuns în pat pe la 5 dimineața), am optat pentru un vin alb Lua Cheia de Douro, adus la masă spectaculos, într-o sticlă îmbrăcată în manșon frigorific. Pe care pînă la urmă l-am turnat prin paharele colegilor și am băut mai mult apă.
Nota finală (vreo 150 de euro, give or take) a venit cu cîte un digestiv din partea casei, un păhărel de vin de Porto dulce ca o vișinată din struguri ceva mai slabă. Notă și mai finală: n-am plecat de la Café Oceano pînă n-am făcut o poză cu Bikash și cu ceilalți simpatici ospătari ai terasei care s-au perindat pe la masa noastră, cu excepția chelneriței din Tîrgu Mureș, o blonduță minionă care, între timp, ieșise din schimb.
P.S. De remarcat că, dacă ți-e sete de bere, una mare la draft e 1,75 euro, în happy hour (9 a.m. – 3 p.m.), atunci cînd și un breakfast specific englezesc (toast, eggs & bacon, fasole cu cîrnăciori) costă doar 2,80 euro. De remarcat, zic, nu numai pentru clienții britanici, ci și pentru românii care, cîteodată, mănîncă cina la micul dejun.
(articol publicat în Cațavencii nr. 18/249 din 4 mai 2016 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment