Unde: În Brașov, pe Bulevardul 15 Noiembrie, la numărul 24, locuiește un pub mai altfel. Prima impresie, după ce-ai trecut de ușă, e că ai intrat într-un cufăr imens plin cu obiecte vechi: pereții, podeaua și tavanul sînt cu totul și cu totul din lemn, iar pe lîngă mese se află tot felul de sfeșnice, fiare de călcat, roți de căruță, clopote.
Cum: Din cîte am înțeles de la localnici, cîrciuma asta studiat rustică e chiar celebră (și nu numai la ea în oraș: există una aproape identică, la Budapesta). Cum, de ce? Păi, în primul rînd, pentru cei care au fost veverițe într-o viață anterioară, aici e Nirvana rozătoarelor: au alune gratis. Da, pe fiecare masă așteaptă un bol plin cu peanuts, din care puteți să consumați la discreție. Și să aruncați cojile pe jos, fără să vă luați șuturile în fund de prin altă parte.
Și mai cum: Un alt element de inedit e dat de sutele de cărți de vizită și bancnote lăsate de clienți, fixate în piuneze pe pereți și pe tavan. Legenda spune că, pentru cîteva zeci de minute, a existat chiar și o hîrtie de 200 de euro, pînă cînd cineva mai iute de mînă a modificat decorul. De ceva vreme, au început să se posteze și bilețele cu diverse mesaje pe wall-ul crîșmei. În momentele în care lumea rămîne offline, fără baterie la smartphone, probabil.
Cine: La momentul vizitei mele în For Sale, o luni cam tristă, nițel după prînz, singurii consumatori erau niște studenți plictisiți, care se hotărîseră să dea o gaură la ultimul curs. Cristi, barmanul originar din Zărnești pe care l-am întrebat dacă pub-ul nu e cumva vreo franciză a celui din Budapesta, m-a servit amabil cu informații complete (nu, nu e, n-au nici o legătură: replica brașoveană a fost deschisă în 2002, la doi ani după originalul unguresc, dar patroana a înregistrat marca la OSIM; recent, a mai apărut o clonă, cică, pe la Tîrgoviște) și cu o…
Ce/Cît: …Heineken la draft (8,50 lei).
Muzică: Lejeră, de alune/semințe și bere: gen Ramazzotti featuring Victor Socaciu. O ambianță foarte potrivită pentru discuții cu amicii despre, de exemplu, meciurile Naționalei, alegerile de la FRF și alte povești cu final așteptat care n-au neapărat nevoie de coloană sonoră.
WC: Curățel. Nu, aici nu erau coji de alune pe jos. Și nici urme de bere băută, semn că se făcuse curățenia de după week-end.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/133 din 29 ianuarie 2014)
Be the first to comment