Ştiu că sună idilic; vă imaginaţi probabil o căsuţă din bîrne, undeva pe malul Oltului, păsărele ciripesc, rîul susură în vale. Trebuie să vă dezamăgesc: păsărelele stau încă la căldurică, iar singurele chestii care susură pe strada Valea Oltului din sectorul 6 sînt eşapamentele maşinilor. Ce cauţi atunci aici? Păi, ţi-e cam foame şi ai auzit că prin zonă se mănîncă bine.
Restaurantul are în faţă o parcare mică, neîncăpătoare. O soluţie ar fi să parchezi în curtea supermarketului de alături. Totul e să nu întîrzii peste orele 22, altfel rişti ca maşina să-ţi fie arestată peste noapte şi să pleci acasă cu taxiul.
Ai intrat, deci, la Casa Rustic. Exagerat de rustic, chiar. Blană de urs bătută în cuie pe perete, boltă de viţă de vie cu struguri din plastic agăţaţi de tavan, fîntînă stilizată lîngă uşă. Ştergare la termopane, mobilier din lemn, sală mare, fără intimitate. Nu te auzi unul cu altul la aceeaşi masă. Şi nu din cauza muzicii (care e populară şi cu volumul la minimum), ci din cauza meselor prea apropiate. Dacă ăia de alături se laudă tare cu nu ştiu ce vînzare, la masa ta trebuie să se cumpere ceva şi mai tare, să le acopere discuţia.
Ai văzut firma de la intrare, deci ţi-e clar: fără pizza sau paste, da? Meniu tradiţional, vinuri româneşti. E ceva de aşteptat după ce lansezi comanda, dar merită – dacă la decoraţiuni gustul e îndoielnic, măcar mîncarea e de bun-gust. Noi (cinci persoane) am cerut aşa: palincă ardelenească de Zetea – domnii, Martini – doamnele, platou cald Rustic, două pastrame cu mămăliguţă. Vegetarianul rătăcit la masă a avut viaţă grea, abia de şi-a încropit ceva din meniu. Fasole bătută, ciuperci gratinate, cartofi rustici, salată asortată.
Toate acompaniate de o fetească neagră, care ne-a dezlegat şi limbile de la pantofi. La desert, papanaşi pentru fete şi încă o sticlă de fetească pentru băieţi.
Notă proastă: nu mai aveau nici un fel de suc pentru doamne. A doua zi după 8 martie, marţi seară. Înţeleg că s-a băut tot ieri şi poate că distribuitorii au rămas înzăpeziţi în trafic, dar problema asta se rezolva foarte simplu. Cu un împrumut de la vecini.
Ulterior, am aflat de pe site-ul lor că e un fel de restaurant oficial al Stelei, roş-albaştrii sărbătorind din cînd în cînd (din ce în ce mai rar) victoriile la Casa Rustic. Aşa că, fani stelişti staţi pe-aproape: nici nu ştiţi cînd are meci Steaua în Valea Oltului… Să-l fugăriţi şi de-aici pe ‘nea Jiji: G.B., afară din Drumul Taberei – Ghencea / Casa Rustic nu este a ta!
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 12/951 din 24 martie 2010)
Be the first to comment