Pînă se dumiresc proprietarii paturilor de închiriat prin orașe cum să-și ferească clienții de virus, să ne reamintim perioada de dinaintea măștilor purtate obligatoriu, făcînd o călătorie în trecutul apropiat, dar care pare atît de îndepărtat, spre niște cazări sănătoase, la munte.
Locul: De exemplu, la Șimon, satul turistic brașovean în care, după ce treci pe lîngă multele vile și case de vacanță construite în ultimii 30 de ani, la ieșirea din sat spre Parcul Natural Bucegi, pe stînga, se poate ajunge printr-o poartă cu acoperiș de șindrilă, în curtea pensiunii Mama Cozonacilor…
Dotările: …și, pe ușa clădirii stil cabană, în holul cu pozele zonei pe pereți care duce în sala de mese de la etaj, unde, pe lîngă alte mîncăruri locale, se servesc și celebrii cozonaci vînduți de chioșcul de la intrarea la Castelul Bran. După ce-ai primit cheia, ai voie să urci treptele din lemn masiv spre dubla cu numărul 7 de la mansardă în care lași ostenit rucsacul lîngă pat și intri în baia alăturată, ca să te speli puțin pe ochi privind pe geam peisajul: grădina înverzită, locul de joacă, terenul de sport, foișoarele, muntele.
Oamenii: Cam ăsta a fost finalul itinerariului început la Predeal, via Rîșnov-Bran, pe care am ajuns la Mama Cozonacilor, într-o duminică de sfîrșit de vară a anului trecut, invitat de prietenul și colegul Ștefan, om de radio și arbitru internațional de șah, care își mutase aici, pentru cîteva zile, tablele, piesele și învățăceii clubului bucureștean la care e instructor. N-am venit să iau lecții de dat mat, însă: la rugămintea lui, le-am vorbit tinerilor viitori mari maeștri din tabăra de pregătire a mutării turelor de șah despre regulile de bază ale turelor montane.
Ambianța: Deci, într-o pauză de scheme, strategii și tactici de deschidere, pătrățelele alb-negre ale tablei au fost înlocuite de semnele tricolore ale indicatoarelor turistice, în atelierul interactiv despre chestii care (nu) se fac pe munte înființat ad-hoc în sala de ședințe de lîngă terasă, la care copiii au fost foarte atenți, răspunzînd activ la întrebări. Teoria a fost parțial aplicată a doua zi, într-o drumeție lejeră de o oră și jumătate, pe bandă albastră, pînă la intersecția traseelor spre Vîrful Omu și Cabana Padina. Din poziția de cap de monom și conducător al grupului, le semnalam celor 20 de șahiști ai lui Ștefan, transformați temporar în munțomanii mei, eventualele pericole ale traseului sau rumegătoarele din peisaj, cu anunțuri strigate gen “Atenție, drum alunecos!“ sau “Vacă, la A3!“.
(articol publicat în Cațavencii nr. 19/456 din 13 mai 2020)
Be the first to comment