Să zicem că ești un turist venit pentru prima dată în București, cu trenul, de la Viena, Budapesta sau Cluj. Ai coborît în Gara de Nord și nu mai ai baterie la smartphone ca să deschizi o aplicație GPS sau o hartă descărcată deja pe telefon. Cum ajungi la o cazare potrivită buzunarelor tale? Pe cine întrebi unde e restaurantul ăla tradițional românesc ieftin și bun (nu există așa ceva, dar nu te împiedică nimeni să-l cauți)? Prima soluție logică: te uiți după semnul paneuropean al punctului de informare turistică, i-ul albastru.
Pentru a verifica cum s-ar descurca un străin ajuns în situația asta, mi-am creat o personalitate alternativă, Gregor din Bratislava, am luat rucsacul la spinare și am plecat prin oraș curios să văd cum mă ajută bucureștenii specializați în orientare. Ideea era să par nițel cam pierdut (unii turiști sînt mai timizi și/sau nu prea știu engleză) și să las la inițiativa omului de la centrul de informare ce și cum îmi spune, urmînd ca în final să-i apreciez prestația cu steluțe pentru disponibilitate, interacțiunea cu turistul, calitatea informațiilor.
Conform scenariului, am început excursia bucureșteană în Gara de Nord. În lipsa punctului de informare turistică (care a existat cîndva, dar a avut o viață foarte scurtă), m-am așezat la coada de la ghișeul de Informații CFR. Doamna speaker, o femeie între două vîrste, a doua și a treia, nu vorbea engleză aproape deloc și ne înțelegeam mai mult prin semne; norocul lui Gregor a fost că, auzind frînturile de conversație, o colegă ceva mai tînără s-a dus undeva în spate și s-a întors cu o hartă a orașului. Thanks, ma’am! Disponibilitate ** / Interacțiune cu turistul * / Calitatea informațiilor *.
În continuare am presupus că m-a…, pardon, l-a ajutat un trecător să ajungă în centru sau că Gregor a dibuit pe harta metroului cîte stații are de mers pînă acolo și unde să schimbe linia, deci, iată-l în pasaj la Universitate, la punctul de informare turistică al Primăriei. Singurul. Spațios, amenajat în stil urban (fototapet, felinar, ceas, bancă), gen stradă bucureșteană de centru. Un nene pînă în 30 de ani, cam absent, ridică nasul din monitor și indică tăcut vraful de hărți de pe ghișeu. Liniște. Sparg tăcerea: Do you know any cultural events in the city these days? Se ridică de pe scaun, ia dintr-un stand un pliant (în limba română) al punctului de informare și vînzare de bilete la spectacole din stația de metrou Unirii 1, mi-l întinde, explicînd sumar că-i foarte aproape, apoi se întoarce preocupat la monitorul pe care avea clar o urgență. Disponibilitate * / Interacțiune cu turistul * / Calitatea informațiilor *.
Pe Lipscani, la Tourist & Volunteer Information Center, împing o ușă grea, care se deschide mai mult în stilul smuls. Înăuntru, un băiat și două fete, pe scaune, în spatele unor birouri. Tipul, amabil, mă întreabă cu ce poate să mă ajute, mă invită să iau loc și se oferă să caute pe net evenimentele culturale ale zilei (a găsit ceva la cinematograful de pe Bulevardul Dacia, 15 lei intrarea). A fost singurul care m-a întrebat de unde sînt, apoi m-a rugat să-mi trec într-un caiet numele și e-mail-ul. Why? Ca să-mi trimită informații despre tururi de oraș și excursii prin România. N-am primit încă nimic de la el; e posibil să se întrebe și acum de ce-ar avea un slovac adresă de mail pe domeniul .ro. Disponibilitate *** / Interacțiune cu turistul *** / Calitatea informațiilor **.
Calea Victoriei, peste drum de magazinul Muzica, Mr. Tripp Tourist Info. Două tipe discută stînd călare pe un calorifer. Una dintre ele se dezlipește de elemenți și trece în spatele unei tejghele doldora de pliante. Primesc o hartă și un ghid In Your Pocket pe decembrie-ianuarie, gratis – preț de copertă 15 lei (un produs ușor expirat, dar am apreciat gestul). Dacă aș fi vrut magneți de frigider cu Dracula (10 lei) sau ii (n-am verificat prețul, nu păreau să fie mărimea mea), găseam aici. Disponibilitate ** / Interacțiune cu turistul * / Calitatea informațiilor **.
Astea sînt toate punctele de informare turistice ale unui oraș de două milioane de locuitori. Concluzia? Acum sînt foarte bine informat: am patru hărți identice ale Bucureștiului și știu exact unde găsesc bilete la cinema. Unde dorm sau mănînc și ce-i de vizitat neapărat în oraș, văd eu mai încolo, cînd se termină filmul ăsta.
P.S. Bucureștiul este singura capitală de stat membru UE care nu are punct de informare turistică nici în aeroport, nici în vreuna dintre gări/autogări. Incalificabil. Afară, în orice localitate, oricît de mică, în gară sau autogară există permanent un ghișeu de informații turistice sau măcar un panou informativ cu un rastel de hărți și pliante.
P.P.S. Orașul e foarte prost semnalizat: trebuie să mergi zeci de metri de la intersecție ca să dai de un nume de stradă și un număr (ca să nu mai zic că sînt dese cazurile de străzi cu două denumiri, cea veche și cea nouă, care te bagă în ceață și mai tare). Și ca localnic te descurci greu, dacă ești în căutarea unei adrese dintr-un cartier care nu ți-e familiar, darămite ca turist străin venit pentru prima dată în fostul Mic Paris, actualul Mare Periș.
(articol publicat în Cațavencii nr. 10/241 din 9 martie 2016 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment