Insule pe care să naufragiezi în vacanță: Rodos (2)

Din nou în Rodos, capitala insulei cu același nume – Rhodes City, îi zic englezii, ca să deosebească orașul de insulă –, pentru al doilea episod al serialului despre infotrip-ul TUI Travel Center. Pînă spre plecare, nu ne-am îndepărtat prea mult de orașul Colosului (care, dacă tot veni vorba, se spune că avea trăsăturile lui Alexandru cel Mare, fiind creat chiar de sculptorul personal al acestuia – da, așa cum avem acum frizerii noștri, care ne tund de ani de zile, asta era moda pe-atunci, să ai scribii, menestrelii, pictorii și bufonii tăi personali), un fel de Sighișoara de Grecia, pe lista UNESCO din 1988, pentru meritul de a fi unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale europene. Arhitectura sa din perioada Cruciadelor, cu influențe bizantine, franceze, spaniole sau, mai încoace, italiene (între 1912 și 1943, Rodosul a fost ocupat de italieni – clădirea Prefecturii e o copie a Palatului Dogilor din Veneția), are mare succes la hoardele de turiști coborîți și din avioane, dar și de pe feriboturile cu zece punți ancorate peste drum de zidurile crenelate, care mișună peste tot, din cetate pînă pe străzile orașului nou, prin barurile și terasele dedicate special naționalităților prezente toată vara aici (nordicii au pub-uri cu meniu în limba lor și posturi TV scandinave pe toate ecranele).

Șase zile am văzut aproape non-stop doar hotelurile acestei insule din Marea Egee (lac grecesc, cum se laudă gazdele, cu 6.000 de insule, din care doar 170 locuite) care se află la doar 11 mile marine de continent. Nu de Europa și de țara-mamă, Grecia, de Asia Mică și de vecina Turcia. Abia în ultima zi, cea a plecării, cu program liber pînă la avionul de seară spre București, a fost timp pentru un Top 3 al celor mai interesante locuri din Rodos.

Ieșind din oraș cu mașina închiriată (adăugînd la tarifele de listă și combustibilul, costul total se învîrtește în jurul a 60-70 de euro pe zi pentru o Kia monovolum), ai de rulat doar vreo cîteva zeci de kilometri pe șoseaua cu două benzi pe sens despărțite de parapet de beton – ceva între drum expres și autostradă –, de pe coasta estică, care șerpuiește pe faleze deasupra mării sau pe sub coline stîncoase cu pămînt roșiatic, boschete de vegetație pitică, măslini, leandri și palmieri, pînă în Lindos, orășelul pitoresc care trebuie neapărat vizitat.

Pînă acolo, treci însă mai întîi prin Faliraki, ministațiunea cu clădiri de maximum P+2 văruite în culori pastelate, luminoase, în care sînt disponibile spații de cazare de toată mîna, de la cameră de închiriat în casa localnicilor la apartament de hotel de cinci stele all-inclusive, cu acces ușor la toate punctele de interes ale locului. Un tractoraș-trenuleț face naveta pînă seara între cazare, taverne, bazaruri, waterpark-uri și plajă; în zone mai sălbatice, pentru baie sau scufundări în marea limpede și curată, poți ajunge cu vaporașele de familie care pleacă din micul port pescăresc ale cărui terase servesc meniuri cu pește proaspăt în orice moment al zilei.

În sfîrșit, în Lindos. Din parcarea de autocare de pe marginea șoselei, unde-ai lăsat mașina, cobori pe picioare pînă în oraș, scutind cei doi euro pe care i-ai fi dat autobuzului mai mult blocat în trafic. Dacă nu te-ai rătăcit deja prin labirintul de străduțe superînguste – practic, niște alei între case cu pereți albi și pardoseală stil mozaic în relief, din pietricele albe și negre aranjate în diverse modele –, ai găsit, alături de alte sute de turiști (orășelul e plin cu vizitatori toată ziua), treptele placate asemănător spre cetate și Acropola antică, templul lui Apollo din care-au mai rămas doar cîteva coloane și resturi de ziduri. De sus, de pe colina stîncoasă pe care unii ajung apelînd la taxiuri hipo (măgărușii mînați de vizitii cu tarife fixe: 8 euro – urcarea la Acropolă, 7 euro – coborîrea), peisajul poate fi admirat în toată splendoarea sa, într-o panoramă completă, și spre interiorul arid al insulei, și spre marea de un albastru ireal dintre golfulețele stîncoase.

La Lindos se poate ajunge și pe apă, mai ales dacă vrei să vezi insula din larg, cumpărînd o croazieră de o zi cu masa de prînz inclusă la bordul vaporașelor care pleacă din portul turistic al golfului Mandraki și trec fix printre și pe sub picioarele imaginare ale Colosului. Vaporașul Triton pe care ne-am urcat noi a făcut pauză de baie de două ori, ultima dată la plaja lui Anthony Quinn, chiar în apropierea locului unde Zorba a jucat și în filmul The Guns of Navarone.

Pe întoarcerea de la Lindos, după cîțiva kilometri de serpentine urcate spre interiorul deluros al insulei, am făcut o ultimă oprire, înainte de urcarea în autocarul spre aeroport, la Epta Piges, Șapte Izvoare, un loc în pădure unde firișoarele de apă ale unui izvor foarte firav sînt captate într-un tunel de beton. Care poate fi străbătut, prin apa un pic mai înaltă decît baretele sandalelor, ca să ajungi în partea cealaltă a dealului, traversîndu-l subteran, spre lăcușorul și cascada pe care o formează șuvoaiele căzute de la vreo zece metri înălțime. Grecul n-avea cum să lase neexploatată o asemenea pomană turistică naturală: niște întreprinzători locali operează cu succes o tavernă cu păuni în decor, care, pe lîngă mese pentru călători flămînzi și paturi pentru cei osteniți, mai are o flotă de ATV-uri de închiriat și cîteva tarabe cu suveniruri. Produse și servicii de calitate oferite prompt, in the middle of nowhere – fix invers față de cum (nu) știm noi să dezvoltăm o destinație, oricît potențial turistic ar avea.

(articol publicat de catavencii.ro, 25 august 2022)