Invitații ediției a IX-a a conferinței naționale “Întoarcerea la apă“ de la Herculane au fost cazați la Afrodita Resort & SPA, locul unde s-a și derulat evenimentul, în sala de conferințe de la parter a…
Locul: …fostului hotel comunist preluat de un investitor privat și renovat ca la carte, de la spațiul lobby-ului elegant decorat și restaurantul cu bufet variat pînă la camerele complet dotate pentru patru stele reale (prosoape, papuci, halat de duș, bomboană pe pernă). Cea mai atractivă dotare pentru nativii din Vărsător sau Pești e, desigur, zona de spa de la subsol, bazinul cu apă termală și cele șase tipuri de saună în care…
Oamenii: …atît speakerii (neamțul Tobias Bielenstein, director de marketing la Europe Spa Med & Wellness Gmbh, englezul Michael Wallace, consilier al Ministerului Turismului maghiar, sîrboaica Natasha Ranitovic, președinte al cluster-ului Wellness Serbia, și românul Adi Voican, președinte APDT Prahova), cît și publicul din sală (hotelieri, jurnaliști, ghizi și agenți de turism) au avut acces pentru a trece de la teorie la practică, de la imagini de proiector la testarea pe propria piele a efectelor apei termale locale.
Ambianța: Înăuntru, europeană. Afară, profund românească: cum ieși din hotel, ambianța mioritică te lovește direct în retină. Întîi, dacă te uiți doar în sus, plăcut; la coborîrea privirii de pe pinii negri crescuți rebel în creasta Domogledului pe stațiunea tristă, neplăcut. E adevărat, în ultimii ani s-au mai cîrpit cu ceva asfalt niște trotuare, dar impresia generală a clădirilor de patrimoniu care par abandonate și a podurilor peste Cerna cu terasament prăbușit și balustrade ruginite e de lucrări neîncepute. Sau neterminate. Intrarea în băile imperiale austriece este o inițiativă atît de deprimantă, încît ruina a ceea ce a fost odată spa-ul împăratului Franz Josef și al soției sale Sissi te bîntuie multă vreme.
După conferință, împreună cu alți opt colegi, am preferat relaxării în piscina hotelului chemarea muntelui și am pornit într-o drumeție, pe traseul marcaj punct albastru care pleacă de la confluența Cernei cu Țăsna și urcă versantul împădurit printr-un peisaj sălbatic de frunze uscate îmblînzit de copaci înfloriți. Am trecut, lătrați de cîini, pe lîngă căpițe de fîn și case izolate unde o mamaie se opintea într-o roabă (“Cum se cheamă locul ăsta, tanti? – Cracul Teiului, maică!“) și am ajuns, după vreo două ore, la Dobraia, bisericuța din creastă al cărei mini-cimitir de patru morminte se roagă, parcă, Masivului Godeanu desfășurat maiestuos în zare. Ei, da, ăsta spațiu de cazare la mare înălțime în care să-ți petreci eternitatea.
(articol publicat în Cațavencii nr. 14/400 din 10 aprilie 2019)
Be the first to comment