Era o după-amiază de început de aprilie cu un miros intens de portocale aproape coapte în aer. Coborîsem de pe colina Lycabetus și inspiram încîntat atmosfera primăvăratecă a Atenei, cînd, într-o zonă foarte liniștită a cartierului Exarhia, la o intersecție de străduțe în pantă, m-a atras ca un magnet o alee cochetă dintre casele cu etaj și graffiti-uri colorate pe ziduri, la capătul căreia, pe un colț de clădire, am descoperit cel mai romantic băruleț de metropolă ever: Selas, un loc magic, plin de personalitate, genul de cafenea intimă în care o lume tînără complet relaxată vine să-și citească, la o cafea/bere, cartea începută aseară.
Instalat înăuntru, pe scaunul de lîngă tejghea care se reflectă și în oglinda mare de deasupra barului și în peretele din geamuri spre cele patru-cinci mese de afară, am fost servit prompt de Nikos, unul dintre cei doi barmani-chelneri asociați, cu o Fix rece la draft (3 euro, parcă, dacă mă mai ajută memoria). Cît am barbotat eu în tihnă vreo trei beri, din boxe s-au scurs alene niște Fine Young Cannibals, ceva rock psihedelic neidentificabil, puțin jazz, și mai cunoscut, și mai obscur, plus un Goo Goo Dolls – “Iris“ care mi-a amintit acut de o iubită psiholoagă. După ce m-am întors de la buda minusculă separată de bar cu o ușă culisantă, la propunerea lui Nikos, am mai făcut cunoștință cu o Argos Star la sticlă și cu 1.000mods, trupa greacă care mi-a produs o surpriză sonoră atît de plăcută, încît i-am recomandat la schimb cîteva piese ale băieților de la Urma și o Silva, pe care urmează s-o guste într-o eventuală viitoare excursie la București.
Aproape se înserase, cînd, constatînd că rămăsesem fără cash, am încercat să plătesc ultima rundă de beri cu cardul, ca să fiu refuzat de POS-ul defect și de un Nikos generos, care mi-a oferit restul consumației din partea casei. Foarte surprinzător pentru zgîrcitul din mine, m-am trezit declinînd politicos oferta omului, ca să mă deplasez două străzi mai încolo, să scot bani de la cel mai apropiat bancomat și să mă întorc ca să achit conștiincios datoria. Dac-ar fi să analizez momentul, nu știu exact de ce-am insistat să fac asta: pentru ai demonstra grecului că românul poate fi și european, neacceptînd să profite de orice situație favorabilă? Cred c-ar trebui să stau de vorbă mai des cu subconștientul.
Ascuns într-un labirint de străduțe ca al minotaurului, Selas e în Atena secretă, cea scutită de invazia turiștilor: a fost greu și să-i găsesc adresa pe net (Methonis, 17-19). Dacă nu știi ce să faci în capitala Greciei vreo cîteva ore, ăsta ar fi barul în care să-ți omori timpul, în clasicul stil al locului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 15/452 din 15 aprilie 2020)
Be the first to comment