Căldurile astea năucitoare din ultima vreme mi le-au reamintit pe cele de acum doi ani ale excursiei tunisiene în deșert cu cazare pentru jumătate de noapte…
Locul: …în Douz, o oază cu străzi, case, trotuare și stîlpi de curent de la marginea nordică a întinderii nesfîrșite de nisip a Africii, botezată turistic Poarta Saharei. Cum am mai spus și cu alte ocazii, oază, în accepțiunea localnicilor, nu înseamnă altceva decît o zonă în care este disponibilă apă, nu palmierii crescuți romantic pe malul pîrîiașului care susură în mijlocul deșertului, cum ne închipuim mulți dintre noi. Am înnoptat, deci, la Sahara, singurul hotel de patru stele al orășelului, care, pentru imaginația bogată invocată mai înainte, arată ca reședința califului din 1001 de nopți. Cînd ajungi înăuntru, însă, aparența de lux și opulență în stil Harun al-Rashid din exterior se reduce la ambianța unei camere de hotel de cam două stele jumate europene. Odată plecat în Sahara, trebuie să lași pretențiile acasă și să iei fiecare dotare sau serviciu ca un bonus-surpriză. De exemplu, conexiunea la Internet, care e mai bună decît în destule locuri de prin Italia.
Prețurile: Somnul meu din camera 231, un fel de apartament modest, dar spațios, a fost inclus în prețul excursiei (nu știu cît a costat: am fost invitat, ca toți ceilalți participanți ai infotrip-ului). Ce-am plătit au fost doar apa, 3 dinari tunisieni (1 TND era, și încă mai e, aproximativ 1,50 lei) bidonul de 1,5 l, și berea la draft, 8 dinari, pe care am băut-o cu…
Oamenii: …vecinii de scaun în autocar, Marian și soția sa Xenia, după ce ne-am întors de la stația de cămile de unde ceilalți colegi au plecat, la asfințit, într-o plimbare călare printre dunele de nisip.
Ambianța: Spuneam cazare de jumătate de noapte pentru că deșteptarea, prin apel de la recepție în fiecare cameră, s-a dat la 3 A.M, fix. Ăsta e programul excursiei: după micul dejun bogat, undeva între cină tîrzie și breakfast englezesc (mîncăruri gătite cu sos, salate cu maioneză, prăjituri), la care cei mai mulți s-au servit doar cu cafea sau fructe (în farfuria mea, lîngă cana cu lapte, au poposit temporar doar cîteva măsline, niște omletă cu brînză, un croasant și o clătită), urma plecarea spre răsăritul în Sahara vizionat de la locul de popas aflat la vreo oră și ceva de mers cu mașina, pe marginea șoselei abia conturate în imensitatea perfect plană a deșertului alb Chott el-Jerid.
(articol publicat în Cațavencii nr. 33/522 din 18 iunie 2021)
Be the first to comment