Pentru turistul sejurului estival în Ammouliani, zilele petrecute în satul-stațiune întins pe mica insulă de peste apă de peninsula și Muntele Athos au un farmec aparte. Amurgul scurs lent în clepsidra nisipului celor 23 de plaje de toate felurile, și mai amenajate, și mai sălbatice, dă senzația de atemporal, de vacanță la țară, la bunica din Grecia. Poate tanti Panagiota nu face plăcintele sau clătitele gustului rămas pe cortex în copilărie, dar amintirile cu surprize culinare gătite de cineva cu grijă sînt stîrnite, cu siguranță, în tavernele, la care, fără excepție, familia proprietarului muncește cot la cot cu angajații și patronul te întîmpină în prag, bucuros să te aibă oaspete. Cît de bucuros, o să realizezi mai spre finalul mesei, cînd, în funcție de numărul de persoane și de mărimea comenzii, niște deserturi și/sau carafe cu vin suplimentare apar dinspre bucătărie/bar, bonus, din partea casei.
Cele situate în proximitatea plajelor blue flag sînt taverne de zi, locul unde îți iei micul dejun al cafelei de dimineață, berea locală (Fix, Mythos, Alfa, Vergina) cu alune de la brunch sau un prînz frugal, în slip și în tricou, mestecînd alene, cu ochii la albastrul senin al cerului și al Mării Egee. Exemplu? Megali Ammos, pe plaja cu același nume, sau Metohi, lîngă campingul și parcarea plajei Alikes. Seara, o să-ți propui, probabil, pentru diversificare, să mănînci de fiecare dată la o altă tavernă, pe străduțele în pantă paralele cu linia țărmului. La Anemotrata, terasa de deasupra bărcuțelor acostate la cheiul de beton al micului port, pe corso, pietonala principală pe care iese lumea să-și plimbe poftele nocturne, la The Roost, restaurantul cu grădină boemă, sau la cele nițel mai retrase de centru (adică, doar cîteva sute de metri mai încolo), To Pareaki Tou Pineza, Tzanis sau Klimatarya, terasa cu boltă de viță-de-vie și gard-bordură de piatră. Cu o extensie a tavernelor locale te mai poți întîlni pe puntea vaselor de croazieră spre insulițele din jur, la Drenia – Insula Măgarilor sau la Blue Lagoon, golfulețul unde, cică, s-ar fi filmat scenele celebrului film al anilor ‘80 cu Brooke Shields. Dinspre vaporașul Ioanna, acostat în larg, în timpul sesiunii de sărituri în mare sau la pauza de plajă de după transferul cu barca la țărm, la apa cu adîncime foarte mică, papilele îți sînt gîdilate foarte plăcut de mirosurile grătarului de souvlaki cu tzatziki și salată asortată la paharul cu vin aferent, care se pregătește pentru momentul întoarcerii la bord.
În săptămîna press trip-ului organizat pe final de sezon, în septembrie, am luat la rînd, la fiecare prînz și cină, toate tavernele menționate. Deși felurile nu sînt foarte diferite de ceea ce punem și noi în oală, tigaie sau pe grill, mîncarea grecească pare mai gustoasă. Niște explicații pot fi găsite în alegerea inspirată a condimentelor, prezența ubicuă a uleiului de măsline și, desigur, folosirea ingredientelor proaspete și de calitate. Din meniul niciunei taverne nu lipsesc sărmăluțele în foi de viță fără carne, dar cu mult orez, vinetele coapte, salatele cu multă brînză feta și măsline kalamata, mousaka-ua, peștele și fructele de mare de toate soiurile, de la caracatiță și calamar la creveți și scoici, toate stropite, desigur, cu un ouzo sau două tzipouro.
Mîncarea poate diferi un pic, ca varietate și aspect, de la loc la loc, dar, seara, atmosfera tavernelor din Ammouliani e cam aceeași. La un moment dat, cînd mesele se ocupă complet, apar sigur cîțiva greci cu bouzouki în brațe și, pînă la horele în pas de sirtaki rotite în stradă, mai sînt doar cîteva pahare de retsina.
(articol publicat în Cațavencii nr. 7/599 din 22 februarie 2023 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment