Data trecută povesteam de o cîrciumă grecească tradițională, explorată împreună cu gașca de jurnaliști în excursia de documentare din Skopelos; de fapt, au fost mai multe experimente locale de acest fel, pentru că ne propuseserăm să testăm în fiecare seară un alt bar. În prima zi, ajunși pe insulă după-amiază tîrziu, după check-in, duș și o cină subțire, formată în principal din salate (mîncaserăm copios de prînz în Skiathos, la taverna Mariei, o ardeleancă deosebit de primitoare – dar despre asta într-un episod viitor de “Taverne europene“), am ieșit în oraș într-o tură de recunoaștere. Adică o plimbare pe cheiul la care sînt acostate fel și fel de vase, de la bărcuțe de pescuit la iahturi cît o vilă de politician român, și printre buticuri pline cu nimicuri pe care le cumpără lumea în vacanță. Nehotărîți care să fie cîrciuma serii, ne-am oprit absolut din întîmplare pe o terasă ceva mai retrasă, una din multele aliniate de-a lungul străzii portului. Poate și pentru că eram ușor obosiți și voiam să ne așezăm departe de zarva celorlalte taverne, într-un loc liniștit, în care să ne auzim vorbind fără să urlăm unii la alții tot timpul.
Nici nu se putea loc mai potrivit pentru o discuție calmă la bere decît acest Ntokos, CocktailBarCafe since 1999, cum scrie pe meniuri. La momentul acela, localul era indecent de gol, pe la mese fiind doar scaune. După un timp în care am avut senzația că ori nu e încă deschis, ori s-a închis deja, o fată plictisită, deranjată, parcă, de la treburi mult mai importante, a venit agale să preia comanda: toată lumea, cu o singură excepție, voia să încerce berea locală Mythos (cam 4 euro, dacă-mi amintesc corect). De adus a adus-o la masă un băiat pe care cu toții l-am suspectat că e puțin ars, după felul în care tot încerca să pună niște muzică și nu prea îi ieșea. Și după modul foarte relaxat în care ne-a împărțit comanda, gen, ia de-aici, că-i superofertă. La sticlele de bere am fost premiați cu cîte o halbă proaspăt scoasă din congelator (cool), doar colegul care și-a dorit mojito a fost pedepsit cu un pahar cu apă chioară, decorat cu o felie de lime și o frunză de mentă, care a costat 7 euro (not cool).
Interiorul lui Ntokos arată complet diferit, de parcă terasa ar fi a altui bar: față de albul mediteraneean dominant de afară, înăuntru totul e în culori închise, sobre, de la pereți la mobilier. Am avut ocazia să-l cercetez mai atent în drum spre buda la care ajungi urcînd scara din lemn plantată în mijlocul barului și trecînd prin balconul-lojă populat cu cîteva mese. E posibil ca atmosfera și serviciile să fie altfel înăuntru, cînd locul e viu. Dacă ar fi să mă întorc în Skopelos, i-aș mai da o șansă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 43/223 din 28 octombrie 2015)
Be the first to comment