Sîmbătă, 26 septembrie, eram în bucătăria hostel-ului bucureștean Pura Vida Sky, cînd o mulțime de tineri veseli a năvălit peste noi și s-a pornit să facă clătite. Capul răutăților, unul blond și permanent zîmbăreț, era cel mai vizibil: de la o altitudine de doi metri, supraveghea atent operațiunile de amestecat făină cu ouă, lapte, stafide, banană, măr. După ce am aruncat cîteva clătite în aer (și le-am și prins), i-am luat un interviu chef-ului, printre tigăi încinse și castroane cu compoziție.
Cine ești și ce faci aici?
Sînt Robin Vogelaar din Amsterdam și călătoresc prin lume organizînd Dutch Pancake Parties, săptămînal, în orașe diferite. Pînă acum am făcut-o deja de vreo 90-100 de ori, în Tokyo, New York, Rio de Janeiro, Singapore, Hong Kong și în majoritatea marilor orașe europene. Săptămîna trecută am fost în Glasgow, azi sînt la București, săptămîna viitoare, în Hamburg. Apoi în Stavanger, Viena, München, Birmingham, Berlin, Roma, Madrid. Am agenda completată pe patru luni în avans; știu exact unde voi fi în următoarele 16 săptămîni.
Oho, ești un fel de globe-trotter al clătitelor. Cum ți-a venit ideea? Mai sînt și alți oameni implicați în proiect?
Nu, sînt doar eu și ideea mi-a venit în Hong Kong. Eram acolo într-un program de student exchange; cineva s-a oferit să gătească chinezește, apoi eu am preparat o cină olandeză pentru toată clasa. Ulterior, am gătit, la mine acasă, pentru mai mulți oameni, apoi am decis ca tot ce am să investesc în călătorii și clătite.
Scoți ceva bani din chestia asta?
Absolut nimic. Cîștig doar din job-ul meu de consultant în afaceri. Muncesc de luni pînă vineri în Amsterdam și, în week-end-uri, călătoresc. Cîteodată, gazdele îmi acoperă unele cheltuieli: de exemplu, niște lanțuri hoteliere m-au invitat cu Pancake Party prin locațiile lor, asigurîndu-mi transportul și cazarea. În rest, mă mai costă cam 20 de euro ingredientele.
Alegi dinainte un hostel, zbori pînă acolo și începi să arunci cu clătite?
Da, în general, totul se întîmplă într-un hostel, dar și în baruri, în camera comună a unui dorm studențesc sau în apartamentul cuiva.
Cum mediatizezi evenimentul? Ce feedback-uri ai?
În afară de pagina mea de FB, îl mediatizez pe forumurile mai active în locul respectiv și prin crearea unei întîlniri pe CouchSurfing. Ziare și posturi de radio olandeze difuzează constant materiale despre acest proiect. O rețea de clătitării m-a contactat să le fiu ambasador.
Care a fost cel mai special Pancake Party?
În vila unor americani bogați, împreună cu alți 200 de oameni foarte încîntați să înoate în piscină și să mănînce clătite în același timp.
Deci apari într-un loc și faci clătite gratis pentru lumea prezentă. Asta-i tot?
Da, asta-i tot: facem clătite împreună și ne împrietenim. Cred că e conceptul perfect. Clătitele sînt ușor de preparat, tuturor ne plac, fiecare țară are clătita sa: există crêpe, clătita franțuzească, cea americană, japoneză, braziliană. E un desert care ne conectează la nivel global și e fun, îți amintește de copilărie.
În afară că, exact ca în sloganul defunctei Nokia, conectezi oameni, care e țelul tău? Unde vrei să ajungi cu chestia asta? Cît de departe o vezi crescînd?
Îmi place să văd lume fericită, comunicînd, făcînd echipă. Necunoscuți din diverse colțuri ale lumii îmi trimit mesaje, foarte entuziaști: „N-ai venit încă aici 🙁 Nu vrei să-ți găsesc o gazdă?”. Următorul pas? S-o fac cît mai socială. Pentru refugiați, de exemplu. O văd dezvoltîndu-se, devenind un eveniment și mai mare: 300-500-1.000 de persoane în locuri neobișnuite, petreceri pe apă, poate. Nu știu exact încotro se va duce, dar sînt sigur că voi întîlni oameni care mă vor inspira. În momentul ăsta o fac pentru că îmi place să cunosc oameni noi și atmosfera e frumoasă: cu toții se oferă să ajute, să curețe după aceea. Simt atîta …
Dacă cineva ți-ar propune ca, în schimbul sponsorizării, să livrezi un mesaj cu clătitele tale, ai face-o?
Nu, nu vreau să transform Pancake Party într-o chestie comercială sau de propagandă, să încasez bani din asta. Vreau s-o păstrez în limitele a ceea ce e acum, chiar dacă în viitor va crește ca participare sau recunoaștere.
Viața ta personală s-a schimbat, cu siguranță.
S-a schimbat incredibil: viața mea e acum prin avioane și în alte orașe. Cu prietenii apropiați mă întîlnesc în timpul săptămînii și la ocazii speciale, dar nu-i văd atît de des, ca restul lumii. Week-end-urile mele sînt foarte trepidante, cu totul diferite de ce obișnuiau să fie înainte, gen să ies cu prietenii sîmbăta la o bere și să-mi petrec duminica pe canapea, în fața televizorului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 40/220 din 7 octombrie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment