Ca să nu mai rămîie dezamăgit în fața televizorului şi anul acesta, jumătatea feminină a familiei i-a promis domnului Geo să-l ducă-n Indianapolis de 20 mai, la calificările cursei Indy 500.
Șapte ore la volan cu tot atîtea leaking breaks: așa e cînd ai doi “Are we there yet?” cu tine în mașină… Intrare la standuri pentru alimentare în Cracker Barrel – rustic, ieftin, driver friendly (e unul dintre puținele restaurante americane în care gradele sînt afișate doar pe sticla termometrului): steak salad – 9,89 $, pește la grătar cu legume – 9,69 $, creveți pané – 4,69 $. Finiș cu scîrțîituri de roți la Holiday Inn, singurul hotel din zonă care a acceptat să parcheze șase persoane în cameră (142 de dolărei/noapte garajul cu două paturi king size și canapea extensibilă, plus mic dejun).
Indianapolis Motor Speedway. Sau, tot în trei cuvinte: Imens, Modern, Spectaculos (n-am găsit altă rimă). Parcare peste stradă de arenă – 5 $/zi, bilet de intrare – 15 $, broșură inclusă. Pe pistă, printre reclame și echipe de mecanici în combinezon, mașini colorate și zgomotoase pentru care 220 miles/hour e praf în ochi; în tribune, printre spectatori și invitați de lux (seniorii F1 Jean Alesi și Rubens Barrichello), animatoare și bere rece cu 6 dolari. Doar berea. Vizită la Hall of Fame (5 $): colecție impresionantă de mașini de curse, trofee și suveniruri overpriced. Alți 5 dolari pentru o poză cu familia călare pe monopost – prea ieftin pentru a rata ocazia.
Downtown Indianapolis. Liniște, pustiu: jumătate dintre localnici/turiști sînt îngrămădiți în sală, la meciul de NBA al echipei orașului, Indiana Pacers, cealaltă jumătate e încă la curse, rezistînd eroic celor 40 de grade din aer. Pe seară, străzile se inundă brusc cu torente de suporteri dezamăgiți care-și ocupă locurile la nenumăratele terase cu oferte promoționale de nerefuzat: cinci beri pentru 15 $ (ăștia nu știu să socotească decît în multipli de 5). Cînd românul a vrut să-și ia și la pachet, a constatat că în statul Indiana nimeni nu vinde duminica băuturi pentru acasă: uite-așa localnicul nu chiulește nici dimineață, de la biserică, nici a doua zi, de la serviciu.
GEORGE JIGLĂU-GHERGHE
(articol publicat în Cațavencii nr. 22/49 din 6 iunie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment