Locul: Deschis de un etnic german prin 2010, hostel-ul JugendStube (CameraTineretului, cum ar veni, citit invers) e chiar în Centrul Vechi al Brașovului, ascuns într-un loc liniștit, nițel mai greu de găsit: trebuie să ajungi mai întîi pe strada Michael Weiss, pietonala perpendiculară pe Republicii și Mureșenilor, și apoi să te uiți după un gang ușor lugubru dintre două clădiri medievale, pe care parcă nu prea te-ai aventura noaptea. Curaj, n-are ce să ți se întîmple altceva decît să dai, undeva pe dreapta, de ușa hostel-ului, la care suni ca să intri, fără să ți se ceară vreo parolă, direct în sufrageria-recepție.
Prețurile: 35 de lei / 8 euro, locul în camera standard de șase paturi (prețul casei: dacă-ți faci rezervare prin booking sau hostelbookers, s-ar putea să plătești mai mult). Wi-Fi și cafea gratis – acum vreo zece ani, ar fi fost Internet-Café-ul ideal.
Oamenii: Alex, recepționerul care mi-a făcut check-in-ul și cu care m-am întreținut, mai pe seară, la o bere, se pregătea de un master în kinetoterapie, în poziția șezînd la biroul de lîngă ușă, gata 24/7 să le deschidă clienților. Camera în care m-a repartizat era plină de cupluri: români, francezi și, ultimii veniți, cehi, parcă (slavi, în orice caz). Ăștia, întîrziații, nemaigăsind decît un singur loc liber, au dormit împreună în patul de deasupra mea (și, după cum i-am simțit, au fost destul de bucuroși de situație). Românii, aveam să aflu a doua zi, erau niște bucureșteni foarte călători, veterani ai statului la hostel prin toată lumea, cu care am făcut schimb de povestiri turistice cu trenuri: eu le-am zis de InterRailul meu de o lună prin Europa, ei, de TransSiberianul care i-a dus în Asia.
Ambianța: Domestică, de casă de prieteni. Camerele mici, intime, au dulapuri mari pentru rucsac și bunkbed-uri cu veioză și priză lîngă pat; în hol, masa stil la varice, pentru gustări frugale în regim bufet suedez, facilitează conversațiile scurte. Care pot fi continuate în zona comună din recepție, pe canapelele minimaliste, construite DIY, din saltele pe paleți din lemn. Sau nu, dacă preferi vizionarea unui film din colecția de DVD-uri a hostel-ului ori lectura vreunei cărți din biblioteca aprovizionată exclusiv cu literatură germană. Modern, über-curat, mobilat schön, ich liebe dich, JugendStube… Da’ ce am, băi, nene?
(articol publicat în Cațavencii nr. 24/153 din 18 iunie 2014 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment