După check-out-ul din Kaktus Hostel, m-am mutat în centrul Cracoviei, pe bulevardul Jozefa Dietla, la numărul 64, în Shishkin Art,…
Locul: …un hostel dintr-o clădire veche cu patru etaje care-și arată evident vîrsta chiar de la ușa scorojită din lemn verde spălată de ploi a intrării. După ea e un hol imens folosit ca parcare de biciclete, din care pleacă treptele casei scărilor spre recepția de la etajul 3, de unde, în funcție de cum te-a repartizat băiatul de serviciu, urci sau cobori spre unul din cele două apartamente cu trei camere de pe fiecare palier.
Prețurile: Un pat pentru o noapte e contravaloarea în zloți a vreo 7 euro, parcă. Pentru o băutură de bun-venit trebuie să te prezinți în Pianola, barul partener în care, în calitate de client comun, un shot de vodcă locală te costă doar 5 zloți. Sau încă 100 (25 de euro), amendă, dacă o bei în hostel, conform regulilor casei printate pe fișa de cazare.
Oamenii: În camera cu pereți vopsiți intermitent mov psihedelic sau portocaliu turbat în care am făcut slalom printre lucruri împrăștiate pînă la parterul bunk bed-ului de lîngă fereastră, l-am găsit pe Viky, un pakistanez căsătorit cu o ploieșteancă cunoscută în Cipru cu care are un băiat (știa niște cuvinte în românește, nu insist cîte și care). Ceva mai tîrziu au venit și celebrii de-acum muncitori ucraienieni întîlniți prin aproape toate hostel-urile poloneze care, aici, lucrau pentru Uber-ul pe bicicletă. Uber Eats, divizia de food delivery pe două roți: rucsacurile verzi, cub de agățat în spate sau pe porbagajul biclei, marcau clar teritoriul lor prin tot apartamentul.
Ambianța: N-am stat să savurez prea mult atmosfera din seara aia de șezătoare a curierilor. Nu numai că nu mă interesau absolut deloc discuțiile lor despre fugăreală prin oraș și bacșișuri mici (pe care oricum nu le înțelegeam și nici nu-mi plăceau cum sună – cine a inventat expresia “urît ca limba rusă“ o fi stat prea mult într-un hostel plin cu supuși de-ai lui Putin), dar mi-era așa o sete, că am plecat să lipăi niște beri în barul de metale Rock Shot, aflat foarte aproape, la o excursie de vreo zece minute, pe pietonala spre Stare Miasto din spatele Castelului Wawel. Cînd m-am întors (să fi fost miezul nopții), direct în pat, ca să-mi refac energiile pentru un mîine foarte lung, n-a mai fost nevoie să suport coloana sonoră de peliculă MosFilm. Deși, pentru a intra în atmosfera următoarei săptămîni de călătorie, ar cam fi trebuit: a doua zi dimineață mă întorceam la Varșovia, ca să plec mai departe, în aventura baltică prin fosta URSS, spre Tallinn, via Vilnius.
(articol publicat în Cațavencii nr. 26/463 din 1 iulie 2020)
Be the first to comment