Săptămîna trecută, invitatul Mădălin Ionescu a moderat o emisiune despre luna sa de miere la Alghero, pe coasta nord-vestică a Sardiniei. În ediția de astăzi, stimați telespectatori, preluăm legătura și explorăm partea estică a insulei.
Cum ajungi: Aeroportul zonei este la Olbia, în extremitatea sudică a Costei Smeralda. Însă, în condițiile în care din România nu există zboruri directe, iar prețurile sînt horror – de la 500 euro/persoană dus-întors -, soluția optimă e low-cost pînă la Roma (cam 100 euro, tur-retur) plus feribot din Civitavecchia (cel mai ieftin bilet costă vreo 25 euro; locul în cușetă e cel puțin dublu). După o noapte pe apă, în zori ești în Olbia.
Unde stai: Sigur, ar mai fi varianta să mergi cu iahtul: astfel, rezolvi și transportul, și cazarea. Dar, dacă ai iahtul în revizie, recomandarea emisiunii e să eviți Costa Smeralda, să cauți un hotel în Olbia sau în San Pantaleo – o stațiune micuță cu munți spectaculoși asortați la mare (acum, pe final de sezon, o cameră dublă la trei stele coboară spre 50 de euro pe noapte) și, cu o parte din diferență, să închiriezi o mașină pentru excursii locale. Desigur, doar după ce te-ai săturat de stat la soare pe plaja îngustă, în pantă, cu nisip cît bobul piperului și de înotat în apa verde-smarald a Mării Tireniene.
To-do list:
*De dat o tură pe Costa Smeralda. Atenție la viraje: pe unele porțiuni, drumurile în serpentină, cu cactuși pe margine, sînt atît de înguste încît cel care coboară trebuie să intre într-un fel de refugiu, acordînd prioritate celui care urcă. Pentru o buclă completă, mergeți pe autostradă pînă în capătul nordic, la Palau, și întoarceți-vă pe șoseaua de lîngă mare care leagă stațiunile: Palau – Cannigione – Porto Cervo (vedeta litoralului sard: o Mamaia a anilor 3000, cu teren de golf și restaurante gourmet) – Porto Rotondo – Golfo Aranci.
*De făcut poze la Capo d’Orso, vîrful stîncos care seamănă cu, ați ghicit, un cap de urs. Dacă tot n-ați băgat camera în husă, dați un zoom și pe faimoasele nuraghi, turnurile-fortăreață construite în antichitate împotriva turiștilor vremii.
*Experiența sardă ar fi incompletă fără un tur de masă, printre farfurii și pahare. De gustat, deci, pane carasau – un fel de blat de pizza foarte subțire și crocant; merge cu pecorino, o brînză de oaie specific sardă și cu un pahar de cannonau, celebrul vin roșu al locului.
Să vă fie de bine sejurul, stimați consumatori! Încheiem aici transmisia din Sardinia, nu înainte de a vă mulțumi pentru atenția cu care ați urmărit pozele alăturate.
(articol publicat în Cațavencii nr. 10 din 31 august 2011 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment