Înainte de toate, un mic preambul explicativ: deși, de mai bine de trei ani, de cînd există, serialul ăsta a prezentat doar locuri de cazare off mainstream (pentru că eu, personal, prefer oricînd un refugiu montan unei camere de hotel de n stele), pot să-i înțeleg pe oamenii plecați în luna de miere sau în călătorii de business care aleg o cazare de lux. Deci, pentru că tot s-a întîmplat să stau în hotelul ăsta de patru stele, iată la ce să se aștepte cei care vin după mine.
Locul: Hotelul Skiathos Palace se află, cum îi spune și numele, în Skiathos. Mai exact, în sud-vestul insulei grecești omonime (nu în oraș, Skiathos Town, care e pe coasta estică), desfășurat pe creasta împădurită a unui versant stîncos, la vreo cincizeci de metri altitudine față de mare. Un imens stabiliment de 258 de camere și apartamente cu toate dotările pe care le aștepți de la 4* (uși cu card de acces, paturi confortabile, fotolii, LED TV de diagonală mare, balcon spre mare, baie cu cosmetice, minibar), care gravitează în jurul unei zone de bar, peluză, terasă, lounge, al cărei epicentru e o piscină.
Prețurile: De la 700 de euro, pe capete de sezon, la 1.200 de euro, în august (șapte zile cu demipensiune, zbor cu cursă charter, transferuri și toate taxele incluse). Ocazional, pot apărea oferte speciale, dar nu vă așteptați la reduceri masive: patru stele de Skiathos cu transport pînă la ușa camerei hotelului n-or să fie niciodată la preț de Halkidiki. Scump, doamnă, scump, dar dincolo nu era mai ieftin. Pentru că astea sînt tarifele insulei.
Oamenii: 60% dintre turiștii din Skiathos sînt britanici; restul, scandinavi, italieni, polonezi, greci și, mai nou, români. Proporția asta se păstrează aproximativ și în structura clientelei de la Skiathos Palace: adică, o să întîlniți o mulțime de cupluri de pensionari englezi care, după o zi de plajă la piscină, savurează romantic o sticlă de vin la cină. Media de vîrstă e scăzută de familiile cu copii; deși au un spațiu dedicat de consumat energiile, puștii pot fi găsiți (după urlete) absolut peste tot.
Ambianța: Dacă te saturi de piscină, poți cobori niște trepte abrupte, prin pădurea de pini, spre cea mai apropiată plajă a hotelului, Maratha. Majoritatea preferă însă nu să se deplaseze prea departe de mesele bufetului bogat, în care bucătăria grecească are garnitură englezească, gen fasole cu cîrnați la micul dejun. Parola la Wi-Fi e aceeași cu cea de la masă (ți-o cere chelnerul, în loc de notă de plată) – numărul camerei în care stai. Dependenții de postări instant pe FB s-ar putea să aibă o problemă: conexiunea e lentă pentru standardele cu care românii degrabă devoratori de net sînt obișnuiți și e gratuită doar în limita a două ore zilnic per cont/cameră. Adicția costă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 23/203 din 10 iunie 2015)
Be the first to comment