Eram în excursia albaneză din toamnă și ne plimbam prin Berat, cînd ghidului nostru i-a venit ideea să facem o vizită unui localnic foarte ospitalier din Gorica, cartierul creștin ortodox construit pe un versant de deal, în oglindă față de cel musulman, dincolo de podul peste rîul Osum. Și, nu peste multă vreme, băteam la poarta pensiunii familiale Lorenc care locuiește…
Locul: …într-o casă tradițională, în stil otoman, cu ziduri groase și tavane din lemn, veche de patru sute de ani. Amplasată în pantă, cu intrări de pe două străduțe pietruite aflate pe curbe de nivel diferite, proprietatea are în spatele clădirii o grădină cu pomi, straturi și flori și, sub o boltă de viță-de-vie, o terasă cu băruleț rustic în care te simți ca la țară, la bunica din Albania.
Oamenii: O bătrînică foarte discretă, care stă mai mult ascunsă prin bucătărie, mama proprietarului – un nene la vreo 50 și ceva de ani, nepotul statuii din centru. Pentru că gazdele noastre fac parte dintr-o familie de vază, casa lor avînd valoare istorică, de muzeu al educației locale: a fost prima școală din Berat, plus locuința primului premier albanez al erei post-otomane. Exilat la Londra pînă la căderea comunismului, Lorenc s-a întors acasă și și-a deschis aici o pensiune cochetă cu prețuri…
Prețurile: …decente, care funcționează și în regim de hostel, patul cu mic dejun costînd contravaloarea în leka a 9 euro.
Ambianța: Pentru o oră și jumate, am avut parte de o experiență locală autentică, Lorenc fiind amfitrionul perfect: la o cafea și un păhărel de vin roșu din producția proprie, simpaticul albanez ne-a furnizat o mulțime de informații despre țară și oraș. Într-o engleză fluentă, cu vocea sa de tenor cu care ne-a cîntat și o arie din “Tosca“. La plecare, ne-a făcut un tur al casei, de la camerele simple, dar curate, cu ferestre spre acoperișurile vecinilor din vale, spre dealul cetății și spre stupul cartierului Mangalem, pînă în beciul superspațios în care poți să întorci camionul. Intrați pe poarta de sus, am ieșit pe cea de jos, coborînd treptele de piatră cu atenție, să nu cumva să spargem sticlele de jumătate de litru de raki marca Lorenc (3 euro).
(articol publicat în Cațavencii nr. 5/340 din 7 februarie 2018)
Be the first to comment