La Gala Turismului de la Botoșani, m-am întîlnit și cu Valeriu Iftime, mare vedetă în media sportivă: e șeful clubului de fotbal local, clasat în prima ligă pe o poziție nesperată la începutul campionatului. Marea provocare ar fi să ducă și județul pe podiumul autohton al turismului.
Domnule Iftime, sînteți mai cunoscut în lumea fotbalului, la nivel național. Ce puteți face din poziția pe care o aveți acum, de președinte al Consiliului Județean Botoșani, pentru turismul din regiune?
Turismul trebuie promovat. Odată promovat, sînt tot felul de acțiuni pe care poți să le susții. Eu am vrut să facem Gala Turismului la Botoșani, pentru că nu s-a făcut niciodată. Am insistat să vină la Botoșani, pentru că, intrat în hora asta, devii altfel, înveți ritmul, jocul. Trebuie să înțelegem cu toții că turismul are potențial, dar potențialul ăsta trebuie să-l identifici, să-l arăți, după aceea să investești în promovarea lui. Lucrurile sînt recurente, adică eu fac turism și turistul vine la mine, eu fac locuri de cazare și pot organiza evenimente. Și ăsta e un prim pas pentru turismul în Botoșani. Sînt niște oameni care se știu, află unii de alții, au niște produse importante, tradiționale – apropo de ruta gastronomică – iar eu, ca președinte, nu pot decît să-i încurajez, să stau cu ei, să mă lupt pentru ei. Dacă e un eveniment, să-l susțin, cu cîți bani sînt, de stat sau personali – sînt mai puțini bani, azi, la Consiliul Județean decît plătesc din bani privați, ca exemplu, în zona asta de promovare. Dar e important, pentru că unii sînt producători mici, care trăiesc la limită, trebuie ajutați. Unul care are o păstrăvărie, unul care produce nu știu ce suc, unul care are o mică carmangerie – oamenii ăștia sînt foarte importanți și trebuie cumva să găsim formule de a-i sprijini. Cu vorba, cu fapta, cît se poate.
În turism este vorba despre poveste. Care ar fi povestea Botoșaniului, cea care merită să fie spusă turistului venit aici?
În Botoșani, ar trebui să împletim turismul cultural cu cel ecumenic și cu cel gastronomic. Avem o zonă culturală extraordinară, construită prin marile noastre genii: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, care au apărut într-o perioadă cînd Botoșaniul a fost și bogat. Trebuie să privim toate aceste elemente într-o cheie economică. Pentru că nimic nu va funcționa dacă nu există interesul privat: omul care produce sau expune, care face tot ce trebuie, ca să cîștige. Așa că povestea ar fi: Avem lucruri pe care nu le are nimeni. Avem aceste locuri în care s-au născut genii, avem autenticitatea produsului gastronomic – avem niște mîncăruri care nu sînt pe nicăieri, cu gustul din Moldova. Și pe care, dacă le identificăm, este extraordinar.
În același timp, avem niște trasee cărora trebuie să le dăm mai multă consistență. E vorba de traseele astea de vizită a mănăstirilor, a clădirilor frumoase, de patrimoniu, din județul Botoșani, care nu sînt puține. De vizită a conacelor, care astăzi se reabilitează. Sînt cel puțin șase conace în Botoșani care sînt reabilitate și care merită vizitate. Dacă ai o minte de promotor al turismului, toate lucrurile astea poate că au o poveste frumoasă. Dar noi trebuie să o identificăm și să o spunem toți într-un fel anume, în așa fel încît să avem esența. Să fie aceeași, cu mai multe voci, și s-o spunem peste tot. E o chestie pe termen lung. E greu să spui că faci turism, azi, în Botoșani. Nu sînt trasee, nu sînt foarte bine organizate informațiile astea. Doar pas cu pas, în fiecare zi, se poate face ceva.
Și eu cred în asta. Pentru că mă uit tot timpul în viitor: „Cum va fi turismul în Botoșani în următorii zece ani? Apropo, mai trebuie să schimb povestea. Avem aia, avem aia, cum o scriem, cum o creionăm, ce specialiști ne trebuie aici?”. Ai nevoie de o strategie în turism. Obligatoriu. Cînd spun de strategie, pare așa: „A, altă strategie…”. Nu! Trebuie o strategie care are în spate un fundament economic în timp. Punct! Eu, la Botoșani, rescriu strategia de dezvoltare, actualizez o strategie de dezvoltare făcută în 2020, care n-are nimic în comun cu Botoșaniul de astăzi. Nu e o greșeală, e o lipsă de viziune. Iar acum trebuie să mă gîndesc la niște chestiuni care sînt ale noastre, au sustenabilitate și produc niște venituri, ca oamenii să aibă curaj să o facă. Altfel, ca să faci industrie, ai nevoie de infrastructură. Conectivitate, infrastructură, după care vin oamenii cu interes.
Dacă vorbim de organizare, există OMD, Organizație de Management al Destinației, la Botoșani?
Cred că are Primăria ceva; la Consiliul Județean n-am făcut lucrul ăsta, dar sună frumos. Trebuie să ai o formă de promovare a turismului, promovare a bunătăților locale, nu doar alimentare, ci de interes local. Noi trebuie să ne promovăm economic, mai întîi, pentru că trebuie să promovăm facilitățile noastre, ca să vină economiști aici. Lucrez foarte mult acum pentru niște zone libere și parcuri industriale, să putem obține niște zone libere, care dau niște facilități. Acele facilități creează un pic de atracție la oamenii de afaceri. Pentru că, repet, în mintea mea, nu avem nici un viitor, dacă nu ne dezvoltăm economic. Iar turismul trebuie să fie și un mecanism, și un lanț economic. Adică cel care investește, face o păstrăvărie, face o zacuscă, face un suc… I-am întrebat pe toți oamenii ăștia: „Cum trăiești?”, „Hmm, la limită”. Sînt mulți veniți de afară. Era cineva care făcea o bere, cum a făcut în Irlanda. Oamenii ăștia trebuie aduși acasă. Putem aduce investitori, oameni din zona noastră care au învățat ceva special afară și pot să le aplice aici. Pe acești oameni trebuie să-i ajutăm. Obligatoriu. Dacă îi ajutăm pe cei mici, microîntreprinderile astea, putem crește fără mulți bani. Doar cu bunătate, doar cu informație, doar cu un pic de căldură, „Vino și fă!”, pentru că ei n-au nevoie de mulți bani. Dar trebuie ajutați și, dacă toți atomii ăștia fac un întreg, eu sînt convins că avem o șansă în viitor.
(articol publicat pe catavencii.ro)
Be the first to comment