Există în capitala Serbiei un loc în care ajunge cam orice turist, cînd îl ia foamea. Sau cînd vrea să ia pulsul vieții locale. Se numește Skadarlija și e un fel de centrul vechi al Bucureștiului mai necosmopolit și naționalist, un district care și-a căpătat faima de la strada restaurantelor boeme cu flori la fereastră în care lumea mănîncă, bea și se distrează sîrbește, cu lăutarii la masă.
În mai, anul trecut, eram în Belgrad cu grupul de colegi din Travel Pro. Turul pietonal ghidat de Luminica, românca născută și crescută aici, se terminase în fața Primăriei, pe la ora unui brunch întîrziat. Pentru că voiam să continuăm explorarea, am decis să nu ne mai întoarcem pentru masa de prînz la Diana, nava cu care veniserăm pe Dunăre de la Orșova, și să mîncăm undeva în oraș. Hai la Skadarlija, le-am propus celorlalți și uite-așa am luat-o cu toții pe jos înspre locul ăsta aflat vreun kilometru și ceva mai încolo.
Ne-am oprit mai întîi în capătul de sus al străzii care coboară lin din bulevard, acolo unde niște reporteri se agitau în fața unor camere TV. Nedumerirea ni s-a risipit întrebînd oamenii din jur: era chiar deschiderea oficială a sezonului turistic în Belgrad și șeful departamentului de turism al primăriei belgrădene dădea interviuri pentru media. Nu se putea noroc mai mare, să ajungem la subiectul știrii momentului fără să fi avut habar de asta… După ce i-am luat cîteva vorbe pentru un material complet neprogramat, am întrebat-o pe Jelena, ofițerul de presă al departamentului, unde ne recomandă să mîncăm, cîrciumile zonei părînd cam ocupate. Foarte amabilă, proaspăta noastră cunoștință ne-a rezervat o masă de zece locuri pe terasa cu mobilier din fier forjat și copertină retractabilă a restaurantului Velika Skadarlija, chiar acolo unde era programat să-i strîngă după eveniment pe toți jurnaliștii locali la o cafea, o friptură și o bere.
După ce ne-am așezat într-un colț, lîngă gard, într-un fel de separeu semiprivat delimitat oarecum de o perdea de vegetație de curtea casei vechi cu iederă pe fațadă și fîntînă arteziană între mese, l-am cunoscut pe Dejan, ospătarul old school care a adus meniurile și ne-a întrebat pe un ton profesional cu ce am dori să fim serviți. Nu doream ceva anume; din interacțiunea cu el, am realizat că-i suficient de experimentat ca să mergem pe mîna sa, așa că l-am lăsat să ne aducă ce are mai tradițional și mai “trebuie neapărat să guști“ în bucătărie și în bar. Și Dejan nu ne-a dezamăgit. A venit mai întîi cu niște rakija, la aperitivele pe platou din lemn (păstrămuri, brînzeturi, jumări) însoțite de pîinea-baghetă, sub formă de sticks-uri ceva mai mari. Apoi s-a prezentat cu piesa de rezistență a meniului, porcăriile la grătar înfipte spectaculos în niște săbii de mare efect, mai ales la fotografii de Facebook și Instagram ai grupului. De la festin n-au lipsit, desigur, băuturile locale, berea Jelen sau vinul alb sec (două soiuri degustate personal, ambele chiar OK).
Cît timp ne-am luptat noi cu săbiile, sfîșiind cărnuri, pe miniscena treptelor intrării în restaurant, acordeonul, chitările și vioara lăutarilor au dat un recital specific, cu repertoriu din folclorul local sau regional – nu știu dacă a fost dedicație specială pentru noi, dar s-a auzit la un moment dat și Ciocîrlia. Ce știu e că, la plecare, după achitarea notei de plată (vreo 20 de euro, parcă, de persoană, cu tot cu deranjul lui Dejan), cu toții am fost de acord că trebuie să ne întoarcem neapărat la acest Caru cu bere sîrbesc.
P.S. Și am revenit la Velika Skadarlija chiar mai repede decît ne-am imaginat, pe sfîrșit de octombrie, în aproximativ aceeași distribuție. Plus Jelena, care ne organizase un press trip de o săptămînă la ei. De data asta, înăuntru, pentru o cină de la care n-au lipsit pleșcavița și cevapcici, micii sîrbilor. După ambianța de zi, aveam s-o experimentăm și pe cea de noapte, mult mai relaxată, la vocile tarafului alăturîndu-se și cele ale clienților tineri ridicați în picioare pe la mese. După ce s-a întîlnit în sînge cu berea, rakija voia să cînte și să danseze.
(articol publicat în Cațavencii nr. 6/598 din 15 februarie 2023 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback