Pînă anul ăsta, în iunie, la invitația în infotrip-ul BIBI de la începutul sezonului estival, nu mai fusesem de peste două decenii pe litoral. Dacă nu punem la socoteală Vama Veche, acolo unde mă mai duceam, cînd și cînd, doar în mai sau septembrie, dormind în cort, în gazdă sau la hostel, pînă acum vreo șapte-opt ani, cînd a dispărut și ultimul bar de rockeri, La Pirați, și Vama s-a transformat definitiv în Vamaia. Așa că, exceptînd momentele cazării la Caraiman 2 din Mamaia anului de grație 1991 sau la Forum-ul din Costinești, prin 2001, în capul meu, litoralul românesc și hotelurile lui arătau ca acum cincizeci de ani, cînd Gogu, Trandafir și Patraulea erau fugăriți pe plajă de căpitanul Panait și de plutonierul Căpșună.
Și nu greșeam prea mult. Unele elemente ale peisajului sînt la fel, evident, mai ruginite și mai părăginite de trecerea timpului, față de cum au rămas consemnate pe peliculă. Nostalgic, dar clasic, pentru felul cum știm să facem turism de-atîția și atîția ani. Avem încă, pe plajă, superbronzatul cu găleata-n mînă și „Ia porumbelul, neamule!“ în gură sau afișele care anunță marile surprize ale show-ului cu megavedetele Doru Octavian Dumitru, Nicu Paleru, Marcel Pavel și alți Vali Vijelie ai începutului de ani ’90 sau Mirabela Dauer, Gheorghe Gheorghiu și Jean Palerii anilor ’80. O parte dintre hoteluri arată fix așa cum le-a vîndut Agathon, fostul ministru al Turismului, în 2000, cu banii jos, ciobanilor și cîrnățarilor care le-au luat ca la Monopoly, să se laude cunoștințelor că au hotel la mare. Și le-au lăsat să agonizeze în rugină și igrasie, mai mult moarte decît vii, dar cu încasări-record în vîrf de sezon, pentru că, se știe, românul e masochist și se întoarce tot timpul la locul crimei banilor de concediu.
Dar există, totuși, speranță. În unele locuri, lucrurile s-au mai schimbat și, chiar dacă foarte încet, se mișcă în direcția corectă. Au apărut faleze civilizate, în Eforie Sud, acolo unde pînă nu demult lătrau cîinii, a fost regîndit peisajul urban cu iluminat modern, în Saturn, au răsărit cam prin toate stațiunile hoteluri cu all-inclusive, care arată bine și au servicii comparabile calitativ cu cele de afară. Inclusiv la prețuri, mai ales în iulie-august, cînd o noapte de cazare la patru stele în Mamaia poate costa cît un minisejur la Nisipuri. Da, poate, momentan, sînt niște insule de bun-simț turistic într-un ocean de indiferență, niște oaze bine gospodărite într-un deșert de neglijență, dar partea bună a părților proaste e că dacă trend-ul se păstrează și ne apucăm acum să dărîmăm și să reconstruim, în cîțiva ani, nu foarte mulți, vom avea un litoral cu hoteluri noi, generația anilor 2020, nu vechi, de anii ’80-’90-2000, ca ale amărîților de spanioli și francezi, care trăiesc de-atîtea decenii din turism. Pînă atunci, te cazezi la unul din cele vreo două sute de hoteluri de trei, patru și cinci stele de pe litoral și, înăuntru, uiți o clipă unde te afli și te simți ca la bulgari sau la greci, dar îți amintești brusc că ești în România, cînd privești pe geam la vecin, în curtea plină de bălării și la zidurile coșcovite.
Atît s-a putut, în 34 de ani de capitalism. Dar, dacă ambianța unor hoteluri s-a mai schimbat și calitatea serviciilor a crescut pe ici, pe colo, a rămas cam aceeași calitatea turiștilor. Care, cînd nu se bat cu jandarmii că nu-i lasă în apă, se îngrămădesc la plajă pe cearșafuri, unii în alții, pe ritmuri de manele.
(articol publicat în Cațavencii nr. 35/627 din 6 septembrie 2023 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment