Se întîmpla în vară, după ieșirea din carantina generală, cînd, pentru unii, începuse moda turismului de cort sau căsuță pe care noi îl tot promovăm de cînd există pagina asta. E unul dintre motivele pentru care-am și acceptat invitația la ziua domnului C., un prieten al unui prieten care închiriase toate cele 14 căsuțe ale campingului Bicaz Lac, împrăștiat în apropierea barajului de la Izvorul Muntelui,…
Locul: …în vale de Motelul Cristina de la șosea (DN 15 Bicaz-Potoci), pe lîngă serpentinele drumeagului pietruit prin păduricea de deasupra lacului de acumulare.
Prețurile: 100 de lei/noapte a dat sărbătoritul pe fiecare căbănuță cu pat matrimonial jos și două paturi twin la mansarda-etaj, de la care vedeam apa lacului, printre copaci, peste parcare, direct de pe pernă. Cît l-a mai costat pe domnul C. și cina festivă de sîmbătă seară, masa de pește întinsă pe întreaga terasă cu vedere spre baraj din spatele Restaurantului Pescăruș, nu știu să spun. Și, la cît de afectați eram cu toții la finalul confruntării cu sticlele și paharele, cred că nici el nu mai știe.
Oamenii: Ajuns aici copilot al van-ului lui Eusebiu, cu el, Alma și Tibi (lupușorul lor de patru luni pe care îl cheamă oficial, în acte, Tiberiu Lupescu), am regăsit o parte din gașca de ieșeni nebuni, frumoși și inteligenți cu componență variabilă cu care mai intrasem în contact și cu alte ocazii, pe la diverse revelioane sau în Vama aia veche. Printre fețele cunoscute, am dat și de unele mai noi, de exemplu, de cea a lui Dennis, olandezul de vreo 27 de ani care, după o experiență columbiană, s-a stabilit de vreo trei ani în Iași și vorbește românește aproape perfect.
Ambianța: Olandezul zburător aterizat lîngă Palatul Culturii a dat startul petrecerii, cu chitara în mînă, încă de vineri, imediat ce s-a înserat, pe drumul dintre căsuțe care coboară spre lac. După un set-up minimal, care a umplut duba cu lumînărele aprinse, iarba dintre căsuțe, cu bean-bag-uri, barul deschis în portbagajul mașinii lui Arghir, cu romuri cubaneze, și boxa portabilă, cu muzică și mai atmosferică, și mai îndesată cu bași. Sîmbătă, în timp ce restul lumii era la plajă, pe lîngă debarcader, ciorba de burtă a terasei Lebăda m-a înviorat suficient cît să plec într-o excursie pedestră spre baraj și pe ambele maluri, pînă unde m-au ținut picioarele. Au urmat croaziera pe lac, la asfințit, cu vaporașul Reșița, în care două fete îndemînatice au făcut spectacol cu niște lămpi colorate învîrtite prin aer, și sus-pomenita cină festivă. Duminică, la plecare, toată lumea era sobră și reținută, păstrînd distanța recomandată, cu ochii ascunși după ochelari de soare.
(articol publicat în Cațavencii nr. 42/479 din 21 octombrie 2020)
Be the first to comment