Spații de cazare la mare înălțime. Apolka Panzio, Covasna

Pensiunea Apolka, Covasna. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Pensiunea Apolka, Covasna. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Acum trei ani, cam tot în perioada asta rece de început de aprilie, ajungeam în Covasna, orășelul-stațiune al Ținutului Secuiesc, mai mult pentru o zi de hoinăreală anti-plictis decît pentru o excursie balneo-climateric motivată. Aveam cazare la Apolka Panzio, o pensiune locală care costase…

Prețurile: …doar 84 de lei,…

Locul:la care ne-am prezentat pe la 3 după-amiază, după ce, ghidați de GPS printr-un cartier de case cu aspect predominant rural, călcaserăm sub cauciucuri toate noroaiele străzii ce semăna foarte bine cu o uliță.

Oamenii: În timp ce prietenul Cătălin parca mașina, încercam să-i comunic, peste gard, cu un volum sonor din ce în ce mai mare, unei tanti în vîrstă ieșită din căsuța adiacentă în curtea cît un teren de fotbal a vilei cu etaj și mansardă, că avem rezervare aici. Fără prea mult succes, însă: după ce că era cam tare de-o ureche, doamna respectivă nem tudom românește. Sau vreo altă limbă, preferabil de circulație turistică. Pînă la urmă am rezolvat check-in-ul prin telefon, cu fiica ei, proprietăreasa clădirii și patroana afacerii de hotelărie part-time, aflată încă la serviciul principal.

Ambianța: Ăsta a fost tot contactul cu gazdele de la Apolka Panzio. Adică aproape zero, mai caracteristic cazărilor de acum din pandemie. Cu atît mai mult cu cît, pe lîngă apartamentul 5 de sub acoperiș, compus din sufragerie cu canapea-colțar, minifrigider și televizor analogic, dormitor cu pat dublu și baie cu cabină de duș, care ne-a fost alocat, toată vila, pustie, putea fi doar pentru noi. N-a fost cazul, însă, să bucătărim prin sala de mese cu șemineu de la parter sau pe terasa cu grătar și balansoar: după cîte o Diavola foarte sățioasă înfulecată la Bistro Pub, pizzeria cu bar de lîngă parc, și o plimbare de control prin zonă, ne-am retras în plină glorie la apartament, cu sticla de whisky luată la pachet. A doua zi dimineață plecam spre Tușnad, anesteziați de atmosfera exagerat de odihnitoare a sejurului la Covasna: ne simțiserăm ca pensionarii de pe la izvoarele minerale din centru, veniți aici să-și lase reumatismul în nămolul din Balta Dracului (vulcanul noroios monument al naturii folosit în trecut ca baie terapeutică publică) și astmul sau hipertensiunea arterială în gazele mofetelor.

(articol publicat în Cațavencii nr. 14/503 din 7 aprilie 2021)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.