Dacă nu știai încă de BlaBlaCar, o să afli acum: niște băieți deștepți au dezvoltat o aplicație care pune în contact șoferii cu potențialii călători spre aceeași destinație, administrînd automat rezervarea locurilor în mașină și costul per pasager – varianta mult avansată a celei grafice, Autostop 1.0 (cartonul scris cu pixul), versiunea 0.1 fiind aplicația aia imaginară instalată pe creier și rulată în background cînd puneai mîna pe telefon ca să-ți suni prietenii care presupuneai că merg în aceeași direcție: concerte, festivaluri, munte, mare.
În Occident, hitchhiking-ul nu se plătește. E regula nescrisă a unei practici de socializare destul de răspîndite printre șoferi, întîlnirea random cu parteneri de călătorie antiplictiseală care au transport gratis, dar sînt responsabili cu entertainment-ul pe durata cursei: bancuri, povești, cîntece, orice pentru ca timpul să treacă distractiv. În România, autostopul / ia-mă, nene / ocazia este o variantă ieftină de transport în comun cu pasageri necunoscuți. Timizii sau fricoșii au acum BlaBlaCar, un autostop special; mai safe, pentru că știi dinainte cine trage pe dreapta ca să te ia sau cine se urcă în mașină, mai confortabil și mai rapid decît celelalte mijloace de transport în comun, mai sociabil, pentru că ai ocazia să-ți faci prieteni noi. Șoferul împarte costul combustibilului cu alți trei-patru oameni și toată lumea e fericită.
După modelul Olx, care a preluat mercador.ro și tocmai.ro, BlaBlaCar și-a cumpărat anul trecut competitorii, fostele carsharing.ro și autohop.ro, și a devenit numărul 1 pe o piață românească încă în formare. Care, pînă la mișcarea asta, era aproape inexistentă, site-urile alea avînd o activitate foarte discretă. În ultima vreme, însă, fenomenul pur și simplu a explodat, după o mișcare inteligentă de marketing: bannere pe autogari.ro, portalul orarelor de circulație a autobuzelor – cei mai mulți blablacar-iști acolo au aflat de sistem. Care, deocamdată, nu cîștigă nimic în România (plata se face cash șoferului, lîngă pompă, cînd alimentează): crește o platformă de intermediere, încercînd să atingă pragul de monetizare și modelul de business din Franța, țara inițiatorilor aplicației, în care omul plătește călătoria în avans, cu cardul, și sistemul reține un comision de 10%, ca la orice rezervare. A nu se confunda cu controversata Uber: BBC e un serviciu de ridesharing, nu o afacere (șoferii nu fac profit, își acoperă doar cheltuielile de drum).
Am testat sistemul pe ruta București-Onești, înainte de sărbători, cînd toate microbuzele erau ocupate; cu trenul, se știe, călătorești într-un alt timp, ajungînd într-un viitor îndepărtat. A fost o experiență plăcută cu colegii BBC (Diana, șoferul unui VW Jetta relativ nou, și fratele ei mergeau în regulamentara vizită de Crăciun la părinți; celălalt pasager, un oneștean care lucra la o rafinărie din Norvegia, venea în concediu acasă) și ieftină (30 de lei, estimarea site-ului pentru distanța de 280 km). În aproape același timp, un prieten plătea în UK doar 15 lire pentru un transfer de la Manchester la Luton cu o limuzină BBC, un A5 din 2015.
P.S. Prin toamna lui 2013 încheiam un City Broke de Stuttgart cu o poantă: după mintea anumitor nemți chitroși, care se tem și de umbra lor, autostopul e periculos – dacă ar putea, ar propune să fie interzis. Nu vreau să cred că textul ăla a inspirat modificarea Codului Rutier, care, mai nou, sancționează conducătorii auto dispuși să ia autostopiști, fără să facă diferența între transportul ocazional, de cele mai multe ori neplătit (în Ardeal, în special, e ca afară: șoferii refuză banii călătorilor de ocazie), și jaful taximetriei piraților de colț de stradă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 2/233 din 13 ianuarie 2016 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment