Așa de grozav a fost anul ăsta că nici nu știm cui să dăm premiile Varza de Aur, acum, că turismul a fost făcut una cu pământul! Cum, totuși, trebuie să operăm o selecție (Doamne, Dumnezeule, Christoase Iisuse, parcă niciodată n-am avut o listă mai lungă din care s-alegem!), deschidem premierea cu liniile aeriene, cerându-le scuze oamenilor din turism care-au lucrat la fel de prost (sau chiar mai prost), dar care nu prind nici un premiu anul ăsta. Vă reportăm pentru 2021, domnilor!
Marea Varză de Aur 2020 merge la Blue Air, care a reușit performanța de a-și enerva întreaga clientelă – și nu e mică, nu, deloc! – prin modul deosebit de mincinos de a promite că dă banii înapoi pe cursele anulate. Noi nu spunem că Blue Air n-a avut pierderi, toată industria aeronautică a avut pierderi imense anul ăsta. Noi spunem că a-l prosti pe om în față este cel mai sigur mod de a-l pierde de client, probabil definitiv. Nimănui nu-i place să se simtă ăla flețul, dat la o parte, dus cu zăhărelul și considerat cantitate neglijabilă („Scuipă pe fraier!“). Compania putea să spună că are dificultăți și că se gândește la un mod de a rezolva amiabil chestiunea curselor plătite și anulate, nu să procedeze cum a procedat, cu minciuni sfruntate și cu dispreț față de clienți. César Ritz, ăla cu vorba „Clientul are întotdeauna dreptate“, n-a fost decât un idiot, un dârlău, un capitalist nenorocit care habar n-avea de meserie.
Blue Air împarte Marele Premiu cu Tarom, care a procedat exact la fel, având în plus și personal mai numeros – deci, dacă tot n-au mai zburat, însoțitoarele de bord ar fi putut să facă o muncă utilă, ca spre exemplu să pună mâna și să răspundă la telefonul ăla la care sunai ore întregi, ca să vorbești cu robotul și s-asculți muzică. Dar nu. De ce să fie Tarom-ul preocupat de problemele oamenilor care le umpluseră conturile înainte de pandemie? Timpul trece, leafa merge, noi cu drag nu muncim, pe banii fraierilor.
Ar fi prea ușor să dăm premiul doi, Mica Varză de Aur 2020, guvernelor care au închis restaurantele și au lăsat câteva zeci de milioane de oameni fără muncă; credeți că de plăcere se duce în fiecare zi la serviciu un bucătar, un chelner, un barman, un picol sau un spălător de vase? Dar n-o să le zicem nimic guvernelor pentru că de mult ne-am luat gândul; reglementări și interdicții poate făta mintea oricărui tâmpit, mai greu e cu soluțiile funcționale… ceea ce s-a văzut anul ăsta cu vârf și îndesat. Nu, premiul doi merge către restaurantorii care n-au trecut pe home delivery. Domnilor patroni, vă livrăm Mica Varză pentru felul în care v-ați îmbogățit concurența! Ce, oamenii care stau închiși în casă nu mănâncă? Oho-ho! Habar n-avem când or ieși din bârloguri popoarele europene, dar știm sigur că vor ieși mai grase decât au intrat. Banii pe care voi i-ați pierdut nu s-au pierdut, au intrat în buzunarele altora. Cool!
Premiul al treilea, Varza de Bruxelles 2020, are un câștigător-surpriză: muzeograful mic român. Român – pentru că lucrează în România; mic – pentru că activează într-o localitate mică; muzeograf – pentru că asta îi e meseria, să conducă vizitatorii prin muzeul lui. Și cum îi conduce? Păi, nu prea-i conduce, pentru că fix cînd s-au redeschis muzeele, pentru doar vreo două luni, în ce-a fost estivalul sezon de groază al anului COVID, el era în concediu și stabilimentul rămînea tot închis, că n-avea altcineva cheia (da, doamnă care prindeți muște în restul timpului la Casa Memorială Caragiale, la dumneata ne gîndim!). Dacă găsește cineva cheia turismului românesc, pierdută sau stricată de incompetenții care ne conduc, să ne zică și nouă. La anu’ și la mulți ani!
(articol publicat în Cațavencii nr. 52/489 din 30 decembrie 2020 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment